Definiție și ce înseamnă adîncat

1. [DEX '09] ADÂNCAT, -Ă, adâncați, -te, adj. (Rar) Adânc. – V. adânca.

2. [MDA2] adâncat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: adânca] (Înv) Adâncire (1).

3. [MDA2] adâncat2, ~ă a [At: COD. VOR.2 8v/4 / Pl: ~ați, ~e / E: adânca] 1 a (Îvp) Adâncit2 (1). 2-3 a (Îvr; fig) Adânc (1, 3).

4. [Șăineanu, ed. VI] adâncat a. adâncit: în pădurea adâncată GR. AL.

5. [DEX '09] ADÂNCA vb. I v. adânci.

6. [DEX '09] ADÂNCI, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure. ♦ Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adânca vb. I] – Din adânc.

7. [MDA2] adânca vtr [At: PSALT. SCH. 1522/4 / Pzi: ~chez, adânc / E: adânc] (Înv) 1-4 A (se) adânci (1-4).

8. [MDA2] adânci [At: CORESI, PS. 255/8 / Pzi: ~ncesc / E: lat *adancare, cf adânc] 1 vt A face (mai) adânc (1) Si: (înv) a adânca (1). 2 vr A pătrunde în adâncime (2) Si: (înv) a adânca (2). 3 vr (Fig) A se lăsa absorbit în... Si: a adânca (3). 4 vt (Fig) A cerceta în profunzime Si: a aprofunda, a adânca (4).

9. [CADE] †ADÎNCA (adînc) I. vb. tr. 1 A face mai adînc, a săpa mai adînc: podobnic iaste omului ce zidește o casă, ce sapă și adîncă (COR.) ¶ 2 Fig. A pătrunde. II. vb. refl. A se adînci, a se scufunda; Fig.: foarte adîncară-se cugetele tale (PS.-SCH.) [lat. aduncare].

10. [CADE] ‡ADÎNCAT I. adj. p. ADÎNCA. Adînc. II. ‡(pl. -ate) sn. Adîncime; adîncitură.

11. [CADE] ADÎNCI (-cesc) I. vb. tr. A face mai adînc, a săpa mai adînc: ~ o groapă. II. vb. refl. 1 A se duce mai afund, a intra mai adînc: ochii i s’au adîncit; s’a adîncit în pădure ¶ 2 A se cufunda, a se înneca: corăbiile s’au adîncit în mare ¶ 3 fig.: a se ~ în cugetări.

12. [DLRLC] ADÎNCAT, -Ă, adîncați, -te, adj. (Rar) 1. Adîncit, adînc. Pisicuța scotocea și ea, pe ici pe colea, iarba rămasă prin îndoiturile mai adîncate și mai umede ale poienii. HOGAȘ, M. N. 63. 2. Profund, de nepătruns. Și de cînt cîteodată În pădurea adîncată, Soarta mea este de cînt. ALEXANDRESCU, M. 284.

13. [DLRLC] ADÎNCI, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. Ar mai trebui adîncită [groapa]. SAHIA, N. 88. ◊ Refl. Cutele obrazului i s-au adîncit cu vîrsta. ◊ Ochii mari, închiși și adînciți în frunte. EMINESCU, N. 11. 2. Refl. A intra, a pătrunde în adîncime; a se duce, a înainta spre fund, spre interior. S-au adîncit în inima pădurii. ♦ (Poetic) A se depărta, a pieri, a dispărea din cîmpul vizual; a se face nevăzut. Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. EMINESCU, N. 67. Călărețu-n zare trist se adîncește. ALECSANDRI, P. III 152. ◊ Fig. A se cufunda (în... ), a fi absorbit (de... ). Tînărul, după invitația lui Iuga, se adînci în studiul listei de bucate. REBREANU, R. I 34. Se adîncea în amintirile copilăriei. BART, E. 346. În curtea bisericilor vechi... te adîncești în gînduri parc-ai vrea să știi cine odihnește sub pămîntul încărcat cu ștevie, cu urzici și pelin. DELAVRANCEA, S. 214. ◊ Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «în») Ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire? CARAGIALE, O. III 61. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229. 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a înțelege temeinic. Adîncit-am pînă-n funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI, O. I 271. 4. Refl. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea pîrei dădacei mele împotriva domnului inginer al nostru s-a adîncit și mai mult înființa mea. SADOVEANU, N. F. 133. O prăpastie se adîncea între noi, deși avusesem o identitate perfectă în felul de a gîndi și privi viața și lumea în care trăiam. BART, E. 227.

14. [DLRM] ADÎNCA vb. I. v. adînci.

15. [DLRM] ADÎNCAT, -Ă, adîncați, -te, adj. (Rar) Adînc; profund. – Din adînca.

16. [DLRM] ADÎNCI, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. 2. Refl. A pătrunde în adîncime, a înainta spre interior; a se depărta; a se face nevăzut. S-a adîncit în pădure. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) cufunda (în...), a absorbi sau a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a analiza. A adînci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea... s-a adîncit și mai mult în ființa mea (SADOVEANU). [Var.: adînca vb. I] – Din adînc2.

17. [Șăineanu, ed. VI] adâncì v. 1. a se afunda: 2. fig. a se absorbi.

18. [Scriban] 2) adînc, a -á v. tr. Vechĭ Adîncesc.

19. [Scriban] adîncát, -ă adj. Adîncit. S. n., pl. e și urĭ. Vechĭ. Adînc, adîncime.

20. [Scriban] adîncésc v. tr. (d. adînc). Fac adînc: a adînci un canal. Examinez adînc, aprofundez: a adînci o știință. V. refl. Mă fac adînc: apa se adîncește. Intru adînc: hoțiĭ s’aŭ adîncit în pădure. Mă ocup adînc de ceva: a te adînci în filologie. Mă adîncesc în gîndurĭ, cad pe gîndurĭ, cuget adînc.

21. [DOOM 3] adâncat (rar) adj. m., pl. adâncați; f. adâncată, pl. adâncate

22. [DOOM 2] adâncat (rar) adj. m., pl. adâncați; f. adâncată, pl. adâncate

23. [DOOM 3] adânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncesc, 3 sg. adâncește, imperf. 1 adânceam; conj. prez. 1 sg. să adâncesc, 3 să adâncească

24. [DOOM 2] adânci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncesc, imperf. 3 sg. adâncea; conj. prez. 3 să adâncească

25. [Argou] adânci, adâncesc v. t. a spinteca cu cuțitul

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] exteriorizat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: exterioriza] […]
1. [DEX '09] EXTERITORIAL, -Ă, exteritoriali, -e, adj. Care se bucură de dreptul de exteritorialitate, […]
1. [DEX '09] EXTERITORIALITATE s. f. Regim special de care se bucură anumite persoane, precum […]
1. [DEX '09] EXTERMINA, extermin, vb. I. Tranz. A face să piară în întregime, a […]
1. [DEX '09] EXTERMINANT, -Ă, exterminanți, -te, adj. Care extermină. – Din fr. exterminant. 2. […]
1. [DEX '09] EXTERMINARE, exterminări, s. f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; stârpire, […]
1. [DEX '09] EXTERMINAT, -Ă, exterminați, -te, adj. Distrus, nimicit, stârpit în masă. – V. […]
1. [DEX '09] EXTERMINATOR, -OARE, exterminatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care extermină; […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro