1. [DEX '09] ADVERSAR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva alteia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.
2. [MDA2] adversar, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. III, 38 / Pl: ~i, ~e / E: fr adversaire, lat adversarius] 1 Persoană care luptă împotriva alteia într-un proces. 2 Dușman. 3 Persoană care concurează cu alta Si: rival. 4 (Pol) Contracandidat. 5 Persoană care se opune unei concepții sau unei ideologii.
3. [CADE] *ADVERSAR sm., -ARĂ (pl. -are) sf. Protivnic, cel ce stă împotrivă (într’o luptă) [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ADVERSAR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care face concurență, care luptă împotriva altuia sau împotriva unei concepții, a unei idei; rival, potrivnic. ♦ (Sport) Partener de întrecere. – Din fr. adversaire, lat. adversarius.
5. [DLRLC] ADVERSAR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia, de obicei într-un proces, într-o luptă reglementară (sport, duel etc., v. rival, vrăjmaș, dușman) sau împotriva unei apucături, a unei concepții. Adversar al alcoolismului. ◊ Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28. Dacă nu impărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270 (Glumeț) Povețe în privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz... ODOBESCU, S. III 38.
6. [DLRM] ADVERSAR, -Ă, adversari, -e, s. m. și f. Persoană care luptă împotriva alteia (într-un proces, la sport etc) sau împotriva unei concepții, a unei idei. – Fr. adversaire (lat. lit. adversarius).
7. [DN] ADVERSAR, -Ă s.m. și f. Potrivnic, rival. [Cf. fr. adversaire, lat. adversarius].
8. [MDN '00] ADVERSAR, -Ă s. m. f. 1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival. 2. (sport) partener de întrecere. (< fr. adversaire, lat. adversarius)
9. [Șăineanu, ed. VI] adversar m. cel ce se opune, care se luptă împotrivă.
10. [Scriban] *adversár, -ă s. (lat. adversarius). Care ți se opune, dușman, potrivnic, antagonist.
11. [DOOM 3] adversar s. m., pl. adversari
12. [DOOM 2] adversar s. m., pl. adversari
13. [IVO-III] adversar.
14. [Argou] a îngropa mingea-n terenul adversarului expr. (la volei) a obține un punct la capătul unui atac executat în forță.
15. [DERC] ADVERSAR A nu avea adversar (sau potrivnic, rival) = A fi fără egal, a fi unic: Liderul liberalilor vâlceni, deputatul Cristian Buican, a declarat că actualul primar al Sibiului, Klaus Iohannis, nu va avea adversar în competiția pentru șefia PNL. (http://www.obiectiv.info) La drept vorbind, păunul n-avea potrivnic de mândru. (POP.) Când materia-și dă spiritul prin strivirea lui Pascal / Și martirul triumfează, Cristos nu are rival. (CEZAR BOLLIAC)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL