1. [DEX '09] ADVENTIST, -Ă, adventiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține adventismului, privitor la adventism. 2. S. m. și f. Adept al adventismului. – Din engl. adventist, fr. adventiste.
2. [MDA2] adventist, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: eg adventist, fr adventiste] 1-2 smf, a (Adept) al adventismului. 3 a Privitor la adventism. 4 a Specific adventismului.
3. [CADE] *ADVENTIST adj. și sm. ⛪ Se zice despre o sectă americană, întemeiată în 1831 de Villiam Miller, care așteaptă o a doua venire, foarte apropriată, a lui Is. Hr.; adepții ei serbează ca zi de odihnă Sîmbăta [engl.].
4. [DLRLC] ADVENTIST, -Ă, adventiști, -ste, adj. Care se referă la adventism Predicator adventist. ◊ (Substantivat) Adept al adventismului. Rîdea toată vremea de mutra morocănoasă și solemnă a lui Trăilă, care era adventist. DUMITRIU, N. 180.
5. [DLRM] ADVENTIST, -Ă, adventiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține adventismului, privitor la adventism. 2. S. m. și f. Adept al adventismului. – Engl. adventist (fr. adventiste).
6. [DN] ADVENTIST, -Ă adj. Referitor la adventism, propriu adventismului. // s.m. și f. Adept al adventismului. [< engl. adventist, fr. adventiste].
7. [MDN '00] ADVENTIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al adventismului. (< engl. adventist, fr. adventiste)
8. [Șăineanu, ed. VI] adventist m. membrul unei secte americane, fundată pe la 1831, care așteaptă o a doua sosire apropiată a Mântuitorului.
9. [Scriban] *adventíst, -ă s. Adept al adventizmuluĭ. Adj. Secta adventistă.
10. [DOOM 3] adventist adj. m., s. m., pl. adventiști; adj. f., s. f. adventistă, pl. adventiste
11. [DOOM 2] adventist adj. m., s. m., pl. adventiști; adj. f., s. f. adventistă, pl. adventiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL