1. [DEX '09] ADORAT, -Ă, adorați, -e, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora.
2. [MDA2] adorat, ~ă [At: EMINESCU, P. 128/ Pl: ~ați, ~e / E: adora] 1-2 smf, a (Om) extrem de iubit. 3 a Care are un cult pentru cineva sau ceva. 4 a (D. o divinitate) Slăvită. 5 a Cinstit. 6 a Venerat.
3. [CADE] *ADORAT, -ATĂ adj. sm. f. p. ADORA: Un chip de-a pururi ~, Cum nu mai au perechi (EMIN.) ; Iartă-mă, adorata mea (VLAH.) ¶¶ contr. NEADORAT.
4. [DEX '98] ADORAT, -Ă, adorați, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ (Despre o divinitate) Slăvit, cinstit, venerat. – V. adora.
5. [DLRLC] ADORAT, -Ă, adorați, -te, adj. Care este iubit pînă la adorare. Un chip de-apururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce străbat Din timpurile vechi. EMINESCU, O. I 192. ◊ (Substantivat) Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei. EMINESCU, O. I 154.
6. [DLRM] ADORAT, -Ă, adorați, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de iubit. ♦ Venerat, slăvit. – V. adora.
7. [DN] ADORAT, -Ă adj. (adesea s.) Foarte iubit. ♦ Venerat, slăvit. [< adora].
8. [DEX '09] ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.
9. [MDA2] adora vt [At: NEGRUZZI, S. I 110 / Pzi: ador / E: fr adorer] 1 A iubi pe cineva fără limită. 2 A avea un cult pentru cineva sau ceva. 3 A slăvi o divinitate. 4 A cinsti. 5 A venera.
10. [CADE] *ADORA (ador) vb. tr. 1 ⛪ A se închina la Dumnezeu, a slăvi cu smerenie și cu adîncă iubire divinitatea sau cele dumnezeești: trebue să adorăm pe Dumnezeu și numai lui să-i slujim; ~ voința divină ¶ 2 pr. ext. A slăvi, a cinsti; a iubi cu patimă un lucru: ~ virtutea; ~ muzica; ~ danțul ¶ 3 A iubi cu înfocare pe cineva: Ador pe acest demon, cu ochi mari, cu părul blond (EMIN.) [fr. < lat.].
11. [DEX '98] ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.
12. [DLRLC] ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cei mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau (familiar) pentru ceva. Amîndoi adorau marea. BART, E. 51. Ea asculta cu îngăduință povestele lor și juca cu dînșii preferansul, încît ei o adorau. NEGRUZZI, S. I 110. 2. A slăvi o divinitate, a i se închina cu evlavie mistică. Vechii greci adorau numeroși zei.
13. [DLRM] ADORA, ador, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi o divinitate. – Fr. adorer (lat. lit. adorare).
14. [DN] ADORA vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite. 2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr. adorer, cf. it., lat. adorare].
15. [MDN '00] ADORA vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr. adorer, lat. adorare)
16. [Șăineanu, ed. VI] adorà v. 1. a se închina lui D-zeu; 2. a avea un fel de cult pentru cineva, a iubi cu pasiune: el își adoră copiii.
17. [Scriban] *adór, a -á, v. tr. (lat. ad-óro, -oráre). Mă închin luĭ Dumnezeŭ. Fig. Iubesc cu pasiune: a adora muzica.
18. [DOOM 3] adora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ador, 3 adoră; conj. prez. 1 sg. să ador, 3 să adore
19. [DOOM 2] adora (a ~) vb., ind. prez. 3 adoră
20. [IVO-III] ador, adoră 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL