1. [DEX '09] ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.
2. [MDA2] adoptiv, ~ă a [At: BĂLCESCU, M.V. 7 / Pl: ~i, ~e / E: lat adoptivus, fr adoptif] 1 (D. copil) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu. 2 (D. părinți) Care a adoptat un copil. 3 (Mpl; îs) Părinți ~ i Părinți care înfiază un copil.
3. [CADE] *ADOPTIV adj. ⚖️ ¶ 1 Care a adoptat, care a luat (un copil) de suflet: tată ~ ¶ 2 Care a fost adoptat, luat (ca copil) de suflet: copil ~ ¶ 3 fig. Patrie ~ă, țară străină pe care și-o alege cineva în locul patriei adevărate [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinții) care au adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.
5. [DLRLC] ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu. V. înfiat. ♦ (Despre părinți) Care a adoptat un copil străin. Tată adoptiv. ◊ Fig. Patrie adoptivă.
6. [DLRM] ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil străin. – Fr. adoptif (lat. lit. adoptivus).
7. [DN] ADOPTIV, -Ă adj. (Despre copii) Înfiat. ♦ (Despre părinți; despre patrie) Dobîndit prin adopție. [Cf. lat. adoptivus, fr. adoptif].
8. [MDN '00] ADOPTIV, -Ă adj. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat. ◊ (despre părinți) dobândit prin adopție. (< fr. adoptif, lat. adoptivus)
9. [Șăineanu, ed. VI] adoptiv a. 1. care a adoptat: părinte adoptiv; 2. care a fost adoptat: fiu adoptiv.
10. [Scriban] *adoptív, -ă adj. (lat. adoptivus). Relativ la adopțiune: fiŭ, tată adoptiv.
11. [DOOM 3] adoptiv adj. m., pl. adoptivi; f. adoptivă, pl. adoptive
12. [DOOM 2] adoptiv adj. m., pl. adoptivi; f. adoptivă, pl. adoptive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL