Definiție și ce înseamnă adonic

1. [DEX '09] ADONIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Din fr. adonique.

2. [MDA2] adonic an [At: DA ms/ Pl: ~ice/ E: fr adonique] (Îs) Vers ~ Vers format dintr-un dactil și un spondeu sau troheu, folosit în versificația greacă și latină.

3. [CADE] *ADONIC adj. 📰 Vers ~, vers format dintr’un dactil și un spondeu sau trocheu [fr.].

4. [DLRLC] ADONIC adj. (Numai în expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau troheu, folosit în versificația greacă și latină.

5. [DLRM] ADONIC, adonice, adj. n. (În expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Fr. adonique (< gr.).

6. [DN] ADONIC adj.n. Vers adonic = vers alcătuit dintr-un dactil și un spondeu sau troheu. [< fr. adonique, cf. lat. (versus) adonius].

7. [MDN '00] ADONIC adj. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu). (< fr. adonique)

8. [Șăineanu, ed. VI] adonic a. vers latin compus dintr’un dactil și un spondeu: el ar frânge ’n vers adonic limba lui ca și Horațiu EM.

9. [Scriban] *adónic, -ă adj. (lat. vérsus adónius). Metr. Vers adonic, vers latin orĭ grecesc compus dintr’un dáctil și un spondeŭ saŭ troheŭ.

10. [DOOM 3] !adonic adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. adonică (formă ~), pl. adonice

11. [DOOM 2] adonic (vers ~) adj. m.; pl. f. adonice

12. [MDTL] ADONIC (< fr. adonique < gr. adonios) Vers alcătuit dintr-un dactil, un troheu sau spondeu (...). Denumirea de adonic unii cercetători o derivă din adonica, serbările date în cinstea zeului Adonis. Este versul cu care se încheie de obicei strofa safică (v. safic). Folosit în poezia noastră de M. Eminescu, în Odă (în metru antic). Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sîn, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro