1. [DEX '09] ADMONIȚIUNE, admonițiuni, s. f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. admonition, lat. admonitio, -onis.
2. [MDA2] admonițiune sf [At: DN3 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr admonition, lat admonitio] 1 (Jur) Cercetare făcută de un judecător. 2 Admonestare (4).
3. [CADE] *ADMONIȚIUNE, *ADMONIȚIE sf. 1 ⚖️ Certare din partea judecătorului ¶ 2 Înștiințare făcută cuiva de a-și îndrepta purtarea, sfat dat cuiva de a lăsa calea greșită pe care a apucat [fr.].
4. [DN] ADMONIȚIUNE s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Cf. lat. admonitio, fr. admonition].
5. [MDN '00] ADMONIȚIUNE s. f. 1. cercetare făcută de judecător. 2. admonestare. (< fr. admonition, lat. admonitio)
6. [Șăineanu, ed. VI] admonițiune f. admonestare.
7. [Scriban] *admonițiúne f. (lat. admonitio, -ónis, d. móneo, sfătuiesc). Mustrare. – Și -íție.
8. [DOOM 3] admonițiune (rar) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. admonițiunii; pl. admonițiuni
9. [DOOM 2] admonițiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. admonițiunii; pl. admonițiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL