1. [DEX '09] ADMITANȚĂ, admitanțe, s. f. Mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu inversul impedanței. – Din fr. admittance.
2. [MDA2] admitanță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr admittance] (Elt) Mărime inversă impedanței unui circuit electric alternativ egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare.
3. [DEX '98] ADMITANȚĂ, admitanțe, s. f. Nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.
4. [DN] ADMITANȚĂ s.f. (Electr.) Mărime egală cu inversul impedanței unui circuit. [< fr. admittance].
5. [MDN '00] ADMITANȚĂ s. f. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance)
6. [DOOM 3] admitanță s. f., g.-d. art. admitanței; pl. admitanțe
7. [DOOM 2] admitanță s. f., g.-d. art. admitanței; pl. admitanțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL