1. [DEX '09] ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -e, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirable.
2. [MDA2] admirabil, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. 117 / Pl: ~i, ~e / E: fr admirable, lat admirabilis] Demn de a fi admirat Si: minunat, excelent, încântător.
3. [CADE] *ADMIRABIL I. adj. Vrednic de admirat, minunat, uimitor: timp ~; calități ~e. II. adv. De minune, în chip vrednic de admirat: vorbește ~; cîntă ~ de bine [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile.
5. [DLRLC] ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -e, adj. Vrednic de a fi admirat, care deșteaptă admirația; minunat, încîntător. Eminescu are versificarea bogată, muzicală, frumoasă, limbă admirabilă și tot atît de admirabile tablouri. GHEREA, ST. CR. I 96.
6. [DLRM] ADMIRABIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încîntător, excelent. – Fr. admirabile (lat. lit. admirabilis).
7. [DN] ADMIRABIL, -Ă adj. Vrednic de admirat; încîntător, minunat. [Cf. fr. admirable, lat. admirabilis].
8. [MDN '00] ADMIRABIL, -Ă adj. vrednic de admirat; încântător, minunat. (< fr. admirable, lat. admirabilis)
9. [Șăineanu, ed. VI] admirabil a. demn de admirațiune, minunat. ║ adv. de minune.
10. [Scriban] *admirábil, -ă adj., (lat. admirabilis). Demn de admirațiune, minunat. Adv. În mod admirabil.
11. [DOOM 3] admirabil adj. m., pl. admirabili; f. admirabilă, pl. admirabile
12. [DOOM 2] admirabil adj. m., pl. admirabili; f. admirabilă, pl. admirabile
13. [CECC] Mirabile dictu (lat. „Admirabil de spus”) și Mirabile visu („Admirabil de văzut”) – locuțiuni care se folosesc atît în sensul lor pozitiv cît și prin antifrază (sens contrar). Se poate spune, de exemplu, despre o reprezentație slabă: a fost un spectacol mirabile visu! FOL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL