1. [DEX '09] ADJONCȚIUNE, adjoncțiuni, s. f. Unire; adăugare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. adjonction.
2. [MDA2] adjoncțiune sf [At: DN3 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr adjonction] 1 Unire. 2 Adăugare.
3. [DEX '98] ADJONCȚIUNE, adjoncțiuni, s. f. Unire; adăugare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. adjonction.
4. [DN] ADJONCȚIUNE s.f. Unire, adăugare. [Pron. -ți-u-. / < fr. adjonction, cf. lat. adiunctio].
5. [MDN '00] ADJONCȚIUNE s. f. unire, alipire. (< fr. adjonction)
6. [DOOM 3] adjoncțiune (desp. -jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. adjoncțiunii; pl. adjoncțiuni
7. [DOOM 2] adjoncțiune (-jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. adjoncțiunii; pl. adjoncțiuni
8. [DTL] ADJONCȚIUNE s. f. (< fr. adjonction, cf. lat. adjunctio): alipire, adăugare, unire a articolului hotărât enclitic cu substantivul determinat, ca în exemplele mărul, câinele, tata, masa, creionul, numele, merii, mesele etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL