1. [MDA2] adins [At: COD. VOR. 159/1/ E: ml ad ipsum] 1 pp (Înv) Între. 2 pî (Înv) Însuși. 3 av (Îcs) Mai de ~ Mai puternic. 4 av (Îcs) Cu de ~ Cu stăruință. 5 av (Îcs) Mai cu de ~ Mai ales. 6 av (Îcs) Cu de ~ul În mod serios. 7 av Cu îngrijire Si: scrupulos. 8 av Din toata inima Si: sincer. 9 av (Îcs) Mai cu de ~ul Mai cu seamă. 10 av (Îcs) Cu tot de ~ul Cu toată silința. 11 av (Îac) Cu toată seriozitatea. 12 av De-a binelea Si: bine, vârtos. 13 av (Jur; îcs) Cu de ~ Cu premeditare. 14 av (Îcs) Din ~ Cu intenție Si: anume. 15 av (Îcs) Cu din ~ Cu minuțiozitate. 16 av De-a binelea. 17 av (Îcs) Cu din ~ul Cu stăruință Si: bine. 18 av Anume. 19 av (îcs) Mai cu din ~ul înainte de toate. 20 av (Îcs) Cu tot din ~ul Cu orice preț. 21 av De tot. 22 av (Îcs) în-, într-, într-un ~ (înv) între ~ Cu intenție Si: anume. 23 av (Îacs) Cu un anumit scop. 24 av (Îcs) Voința într-~ Intenție. 25 av Intenționat. 26 av Special. 27-28 sm, a (Om) trimis anume Si: curier, expres.
2. [CADE] ADINS I. numai în legătură cu prep. în, într', de, din, cu care formează loc. adv. 1 În ~, într'~, a) anume, cu scopul hotărît: a pus înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină (CRG.); b) Mold. fără glumă, serios: vorbești în ~ ori vrei să șuguești? (CRG.) ¶ 2 Din ~, nu în glumă sau din întîmplare, ci cu hotărîrea luată dinainte: din ~ mi-a răsturnat cerneala pe scrisoare ¶ 3 Cu dinadinsul, anume, cu scopul hotărît; cu sîrguință; cu ori-ce preț: a treia zi cu dinadinsul făcu să-i fie drumul pe la același copaciu (ISP.) ; ‡mai cu dinadinsul, ❍ cu tot adinsul, fără nici o glumă, foarte serios; cu toată stăruința: s’a apucat cu tot dinadinsul să numere fiecare greșeală de tipar; cîrșmariul nu-i lasă, ci le cere plata cu tot adinsul (SB.) ¶ 4 ‡Mai de ~, cu mai multă stăruință, mai vîrtos ¶ 5 ‡În de ~, anume, cu intențiune, cu premeditare: mulți din boierii ieșești socoteau că face în de ~ să piară oastea toată (GR.-UR.) ¶ 6 Cu de ~, cu stăruință; mai cu de ~, mai cu seamă, în deosebi ¶ 7 ‡Cu de ~ul, cu luare aminte, cu îngrijire, cu multă băgare de seamă, foarte serios: să caute cu de ~ul să îndemne în tot chipul pre ereticii de acolo să se întoarcă cătră pravoslavie (PRV.-MB.); mai cu de ~ul, în deosebi, mai cu seamă, mai ales: cu toții sfătuindu-se, mai cu de ~ul Tomșa Hatmanul (GR.-UR.) ¶ 8 ‡Cu tot de ~ul, foarte serios. II. Înadins, într'~ adj. Anume: a fost din parte-i și-o înadinsă cercare de a constrînge slăbiciunile limbii romîne (ODOB.). III. ‡pron. 1 Adins-eluși, el însuși, adins-mineși, pe mine însumi; adins-tineși, pe tine ¶ 2 ‡Adins-voi(și), adins-eiși, voi între voi, ei între ei, unii cu alții [lat. ad-de-ipso].
3. [Șăineanu, ed. VI] adins (în) adv. 1. cu intențiune, cu precugetare; 2. cu scop, anume. [Lat. AD IPSUM].
4. [Scriban] adíns adv. (lat. ad ipsum – ad id ipsum. V. ins, îns și dîns) în locuțiunile într’adins, în adins, din adins, anume cu intențiune, cu scop, cu premeditare: a face ceva în adins; cu seriozitate, în serios, nu glumind: a vorbi în adins. Cu (tot) dinadinsu, cu scop hotărît, cu seriozitate: s’a apucat de carte cu tot dinadinsu. – Vechĭ maĭ cu dinadinsu, maĭ de-adins, maĭ stăruitor, maĭ serios. Cu de-adinsu, mai ales, în special: pentru țară maĭ cu de-adinsu (N. Cost. 2, 36). Cu de-adinsu, cu atențiune, cu stăruință. În de adins, anume, în adins.
5. [CADE] DE-ADINS 👉 ADINS I.
6. [CADE] * DINADINS 👉 ADINS.
7. [CADE] ÎNADINS 👉 ADINS.
8. [DLRLC] DINTR-ADINS adv. v. dinadins.
9. [Scriban] într’adins, V. adins.
10. [DOOM 3] adins (înv.) adv.
11. [DOOM 3] +într-adins loc. adv.
12. [DOOM 2] dintr-adins (pop.) loc. adv.
13. [DOOM 2] într-adins loc. adv.
14. [MDO] dintr-adins
15. [DER] adins, adv. – Intenționat, expres. Se întrebuințează numai în loc. compuse: din adins, înadins (intenționat), mai cu dinadinsul (în special), cu tot dinadinsul (cu adevărat). < Lat. ad idipsum „întocmai pentru aceasta” (cf. Cesar: cohortes ad idipsum instructae); cf. cat. adés „atunci”, REW 4541 și DAR presupun un *ad ipsum illum; explicația bazată pe *ad de ipso (Candrea) nu este posibilă, căci ipsum (neutru) nu se putea întrebuința singur. La început folosit ca pron., în sec. XVII a devenit adv. Este curioasă caracteristica de a nu putea fi întrebuințat singur (ci în limba veche cu un pron. pers. și astăzi cu prep.), ca lat. ipsum.
16. [Argou] într-adins expr. intenționat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL