1. [DEX '09] ADIATĂ s. f. v. diată.
2. [MDA2] adiată sf vz diată
3. [CADE] ADIATĂ (pl. -te) sf. ⚖️ Testament: s’a scris adiata, s’a iscălit de împărat și de toată obștea (ISP.) [👉 DIATĂ].
4. [Șăineanu, ed. VI] adiată f. pop. V. diată: adiată nu-ți face PANN.
5. [Scriban] adiátă, V. diată.
6. [DEX '09] DIATĂ, diate, s. f. (Înv.) Testament; prevedere testamentară. [Pr.: di-a-. – Var.: adiată s. f.] – Din ngr. díeta.
7. [MDA2] diată sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65r/3 / V: ad~, (rar) adiat[1] sn / P: di-a~ / Pl: ~te, (rar) dieți / E: ngr διατγή] (Înv) 1 Testament. 2 Prevedere testamentară. 3 (Îf adiată) Decizie.
8. [CADE] † DIATĂ sf. Testament: ~ se zice cartea prin care orîduește mortul cine să-i fie moștenitor (LEG.-CAR.) [ngr.].
9. [DEX '98] ADIA, pers. 3 adie, vb. I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, ușor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde ușoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia, a atinge ușor. 4. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca ușor. [Pr.: -di-a] – Lat. *adiliare.
10. [DLRLC] DIATĂ, diate, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Testament. Vra să zică ai venit ca să aduci acea diată a omului vostru. SADOVEANU, N. F. 110. Mi-a încredințat un caiet descusut, scris pe mai toate fețele, zicînd că este diata sa. GALACTION, O. I 563. Au scotocit și au scorbolit peste tot, au puricat fiecare petec de hîrtie; de diată însă, nici urmă. M. I. CARAGIALE, C. 91. 2. Sarcină testamentară. Boierimea nesătulă a țării aceștia a avut și ea cuvînt și diată să stîngă neamul acelui Ștefan-vodă, de care ea s-a înfricoșat patruzeci și opt de ani. SADOVEANU, N. P. 50. – Pronunțat: di-a-. - Variantă: adiată (CARAGIALE, O. I 256, ISPIRESCU, L. 331) s. f.
11. [DLRM] ADIA, adii, vb. I. 1. Intranz. (Despre vînt, la pers. 3) A sufla lin, ușor; (despre miros) a veni în unde ușoare. ♦ Tranz. A murmura, a șopti. 2. Tranz. (Reg.) A mîngîia; a atinge ușor. 3. Intranz. (Reg.) A clătina, a mișca. – Lat. *adiliare (< ilia „pînză”).
12. [Șăineanu, ed. VI] diată f. testament: tată, ești slab foarte și diată căci nu-ți faci? PANN. [Gr. mod.].
13. [Scriban] diátă f., pl. diete ca poĭată, poĭete (ngr. diáta, d. vgr. diátaxis, orînduĭală, și diathéke, testament. V. sintaxă). Vechĭ. Testament. – Și adiată.
14. [DOOM 3] diată (testament) (înv.) (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diatei; pl. diate
15. [DOOM 2] diată (testament) (înv.) (di-a-) s. f., g.-d. art. diatei; pl. diate
16. [MDO] adia (i-a) (ger. adiind)
17. [DER] adia (-iez, -at), vb. – 1. (Despre vînt) A sufla ușor. – 2. A clătina, a tremura, a mișca ușor. – 3. A mîngîia, a netezi. – Mr. adil’u „respir”. < Lat. ădŏlĕre „a transforma în aburi, a evapora”, prin intermediul unei forme vulg. *ădŏliāre; cf. ădolĕscĕre „a transforma în vapori” sau „a degaja, a emana”. Reducerea *aduia › adia pare dificilă (motiv pentru care Rosetti, I, 159 respinge acest etimon); însă cf. baiur › baier. Pentru sensul 3, cf. fr. flatter, din lat. flare. Etimonul *adūliāre a mai fost propus (DAR; REW 204 a), dar considerat ca der. vulg. de la adūlāre „a adula”, ceea ce presupune că sensul 3 este cel primitiv (cf. împotriva acestei păreri Graur, BL, V, 86). Este puțin probabilă ipoteza lui Candrea, Conv. lit., XXXIX, 119 (cf. Candrea-Dens., 817; Pascu, I, 102), dintr-un lat. *adiliāre, de la ilia; și cu atît mai puțin cea a provenienței din halare sau anhelare (Giuglea, LL, II, 39); din pol. odwiać „a sufla” (Cihac, II, 1); sau din sb. dujem, bg. dujă „a sufla” (Scriban), care pare a proveni din rom.
18. [DER] diată (diate), s. f. – Testament. – Var. adiată. Mr. dhiată. Ngr. διάτα (Tiktin), cf. alb. djatë.
19. [DLRLV] DIATĂ s. f. (Mold., ȚR, Trans. SE) Testament. A: Harta testamentului, adecă carte cu limbă de moarte, ce-i zîc diata acum. DOSOFTEI, VS. După moartea tătîne-meu, după diata lui, am împărțit părinteasca averi. H 17791, 19v; cf. NECULCE; B 1774, 58v, 61v; B 1775, 108v, 109r,109v, 110r, 112v; B 1779, 68v. B: îți va zice pentru moștenire, pentru diată. MĂRG. 1691, 21r. Trimite ... să-i zică să facă diiate pentru că nu iaste nădeajde de viață. MC 8r; cf. ANTIM; MĂRG. 1746, 22r; PRAV. COND. (1780). C: Testament (sau diată) [titlu]. EUSTATIEVICI. Etimologie: ngr. dieta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL