1. [MDA2] adet sn [At: ȘINCAI, HR. II, 243/29 / V: adătiu, adeatiu / Pl: ~uri, -tiuri / E: tc âdet] (Iuz) 1 Obicei, datină. 2 (Spc) Impozit. 3 (Olt) Dijmă în rachiu plătit celui căruia îi aparține cazanul.
2. [CADE] †ADET (pl. -turi), ‡ADETIU (pl. -tiuri) 1 sn. Obiceiu, deprindere ¶ 2 Datină veche ¶ 3 Taxă vamală ¶ 4 Dare, dajdie ¶ 5 Olten. Dijma care se dă din rachiu stăpînului cazanului [tc.-ar. 'adet]
3. [DLRLC] ADET, adeturi, s. n. (Învechit) Dare, impozit, taxă vamală. Dacă-mi plăteam birul ș-adetul la stăpîn, Nu mai aveam pricină. NEGRUZZI, S. II 249.
4. [DLRM] ADET, adeturi, s. n. (Înv.) Dare, impozit. – Tc. âdet „obicei, datină”.
5. [Scriban] adét n., pl. urĭ (turc. ar. âdet, uz, regulă, obiceĭ; bg. sîrb. adet). Mold. Azĭ Dobr. Datină, obiceĭ. Taxă vamală. Bir, dajdie. Azĭ în Gorj Dijmă de rachiŭ dată stăpînuluĭ cazanuluĭ. – În Mold. și azĭ adetĭ, maĭ ales în nord, ca Sireti, zîdĭ îld. Siret, zid.
6. [MDA2] adătiu sn vz adet
7. [MDA2] adeatiu sm vz adet
8. [DER] adet (adeturi), s. n. – Ipotecă, obligație care grevează. Var. (Mold.) adetiu. Mr. adete, megl. adet. < Tc. adet (din arab. ’āda), cf. ngr. ἀντέτι, bg., alb., sb. adet (Șeineanu, II, 8; Lokotsch 16). Întrebuințarea tc. se referea la darurile care la anumite date se făceau de obicei diferiților demnitari și funcționari ai imperiului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL