1. [DEX '09] ADAMIT, -Ă, adamiți, -te, s. m. și f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală. – Din fr. adamite.
2. [DN] ADAMIT, -Ă s.m. și f. Adept al adamismului. [< fr. adamite].
3. [MDN '00] ADAMIT, -Ă s. m. f. eretic, adept al adamismului (1). (< fr. adamite)
4. [MDA2] adami vr [At: ZANNE, P. VI, 469 / Pzi: ~mesc / E: Adam] (Îvp) A se îmbăta.
5. [DOOM 3] adamit s. m., pl. adamiți
6. [DOOM 2] adamit s. m., pl. adamiți
7. [DE] ADAMÍȚI (< Adam) s. m. pl. Adepți ai unei erezii din sec. 2. Respingeau căsătoria pentru a nu propaga în lume păcatul originar și umblau goi, pentru a fi cât mai aproape de biblicul Adam.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL