1. [DEX '09] ACOPERI, acopăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. ♦ Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acoperă, conj. pers. 3: acopere] – Lat. acco(o)perire.
2. [MDA2] acoperi [At: CORESI, PS. 77 / Pzi: acopăr, acoper, 3 ~peră, (reg) ~pere, (îrg) acoapere, Cj 3 ~pere / E: lat acco(o)perire] 1 vt (Înv) A înveli de jur-împrejur. 2 vt (C.i. obiecte sau ființe) A pune deasupra în scop de protecție, împodobire etc. 3 (Spc) vt A pune acoperiș unei clădiri. 4 vt (Fig) A copleși. 5 vr (Îvr) A se umple. 6 vt (Îe) A ~ cheltuielile A face față cheltuielilor. 7 vt (Fig) A ascunde o faptă (reprobabilă). 8 vt A aplica un strat de material pe o suprafață pentru a o face mai rezistentă, a o înfrumuseța etc. 9 vt (Mil) A executa o acoperire (9).
3. [CADE] ACOPERI (-păr,-per), I. vb. tr. 1 A pune ceva deasupra unui lucru deschis în partea de sus, spre a astupa intrarea, spre a nu lăsa să pătrundă ceva înăuntru: ~ o casă; ~ o oală cu capacul ¶ 2 A fi așternut peste ceva nelăsînd să se vază ce e dedesubt: un strat gros de zăpadă acopere pămîntul ¶ 3 Fig. A încărca: ~ de rușine; ~ de ocară; ~ de glorie ¶ 4 Fig. A înlocui o sumă, un lucru care se cheltuește, care se pierde, de care e nevoie; ~ cheltueliIe; cîte economii trebue să fac ca să-mi acoper paguba; își acoper nevoile din poame și legume (RET.) ¶ 5 Fig. A ascunde, a tăinui: mă mir de Miron cum au acoperit acest lucru de nu l-au scris (NEC.). II. vb. refl.: cîmpul se acopere de verdeață; cerul s’a acoperit de nori [lat. acc(o)operīre]
4. [DEX '98] ACOPERI, acopăr, vb. IV. 1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊ Expr. (Refl.) A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz. 2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri. 3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. ♦ Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative. 5. Tranz. A ascunde, a tăinui. 6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși. 7. Refl. și tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [Prez. ind. pers. 3: acoperă, conj. pers. 3: acopere] – Lat. acco(o)perire.
5. [DLRLC] ACOPERI, acopăr, vb. IV., I. Tranz. (Uneori în opoziție cu descoperi, de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, «de») 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le învelească sau să le ascundă în întregime. S-a prins în palme capul... acoperindu-și fața. SAHIA, N. 72. Ea-și acoperă cu mîna fața roșă de sfială. EMINESCU, O. I 82. ◊ Fig. Somn.,. acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. EMINESCU, N. 44. Dac-am văst (=văzut) că nu mai vii... Urîtul mi-l așternui, Cu dragul m-acoperii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ◊ (Urmat de determinări ca: «glorie», «lauri», «rușine», «ridicol», introduse prin prep. «de») A se acoperi de glorie. ◊ (Instrumentul acțiunii devine subiect) A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile dalbe... Acopăr cu un strat de nea pămîntul. BENIUC, V. 38. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau. SADOVEANU, N. F. 80, [Buza] cea de deasupra se resfrîngea în sus peste scăfîrlia capului, iar cea dedesubt atîrna în jos de-i acoperea pîntecele. CREANGĂ, P. 240. Deodat-aud foșnirea unei rochii... Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii. EMINESCU, O. I 119. ♦ Refl. A căpăta (sau a-și forma) la suprafață un strat învelitor. Cerul s-a acoperit cu nori. ◊ Marea frămîntată s-acopere de spume. ALECSANDRI, P. A. 70. 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur. SADOVEANU, N. F. 90. 8. (Cu privire la clădiri) A pune acoperișul. A acoperit casa cu tinichea. ◊ Trenul intră între căsuțe acoperite cu carton gudronat, paie și șindrile. DUMITRIU, B. F. 88. Un bordei acoperit cu paie. ODOBESCU, S. III 18. II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea unei armate. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui, a nu da pe față. Lucrurile nu puteau rămîne mult timp acoperite. Împărăteasa, de silă, de milă, fu nevoită a spune împăratului toată șiretenia. ISPIRESCU, L. 111. 3. Tranz. (Cu privire la un sunet, la un zgomot) A depăși în intensitate; a face să nu se audă, a înăbuși. Eleonora vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, B. F. 44. Un ropot de aplauze acoperi ultimele cuvinte ale oratorului. BART, E. 286. 4. Refl. A se suprapune exact, a coincide, a corespunde perfect. Definiția propusă se acoperă perfect cu sensul cuvîntului. ◊ Tranz. (Complementul arată o necesitate materială, o datorie, o cheltuială, un deficit) A acoperi nevoile de consum ale unei colectivități. ◊ Se îndoia că sînt acolo atîția gologani cîți să acopere datoria țăranului. PAS, L. I 142. Stamati reuși să mai facă un împrumut ca să acopere cheltuielile. BART, E. 256. ◊ T r an z. (Franțuzism) A străbate o distanță. Alergătorul a acoperit distanța de 1500 de metri într-un timp record. ◊ Expr. (Sport) A acoperi terenul = a fi prezent acolo unde este nevoie. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 sg. acoperă și (nerecomandabil) acopere, pers. 3 pl. acoperă și (nerecomandabil) acopăr; conj. pers. 3 sg. și pl. acopere.
6. [DLRM] ACOPERI, acopăr, vb. IV. I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze. Ea-și acoperă cu mîna fața (EMINESCU) ♦ A pune acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejîndu-l sau ascunzîndu-l. Florile... Acopăr cu un strat de nea pămîntul (BENIUC). ♦ Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor. Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI). 2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU). II. Fig. 1. Tranz. (Mil.) A apăra, a proteja. A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui. 3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înnăbuși. Vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului (DUMITRIU) 4. Refl. și tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊ Expr. (Tranz.) A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor. 5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊ Expr. A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [Prez. ind. pers. 3: acoperă, conj. pers. 3: acopere] – Lat. acco(o)perire.
7. [Șăineanu, ed. VI] acoperì v. 1. a pune sau a întinde un ce peste altceva: a acoperi o casă; 2. a fi răspândit peste ceva: zăpada acopere pământul; 3. fig. a ascunde (în sens bun sau rău): a acoperi o greșală; 4. a se îmbrăca, a-și pune pălăria în cap: acoperiți-vă! 5. a se întuneca: cerul se acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE].
8. [MDA2] coperi[1] v vz acoperi
9. [CADE] COPERI (-per) = ACOPERI [lat. cooperīre].
10. [CADE] VRĂJMĂȘIA ACOPERITĂ MAI MULT RĂU ADUCE (m. Costin) = Omul ascuns e periculos.
11. [DLRLC] COPERI vb. IV v. acoperi.[1]
12. [Scriban] acóper, a -i v. tr. (lat. ac-co-operire, cooperire, a acoperi; it. coprire, vpv. pg. cobrir, npv. kurbĭ, fr. couvrir, sp. cubrir. – El saŭ eĭ acopere [est], el saŭ eĭ acoperă [vest], să acopere. V. des-coper, opercul). Pun un lucru peste altu ca să-l ascund, ca să-l conserv, ca să-l ornez: a acoperi o casă cu trestie, zăpada acopere cîmpu, cîmpu e acoperit de zăpadă, casa e acoperită cu șindilă, florile acopereaŭ cîmpu. Fig. Apăr, protejez: acoper un loc. Ascund, tăinuesc: îmĭ acoper planurile. Scuz, justific: acoper o greșeală. V. refl. Mă îmbrac, îmĭ pun pălăria. Fig. Mă acoper de glorie, de rușine. Ceru se acopere, se întunecă. – Vechĭ cóper și înacóper. Azĭ în est și acúper, în vest și cóper, în nord acópăr.
13. [DOOM 3] acoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 acoperă, imperf. 1 acopeream; conj. prez. 1 sg. să acopăr, 3 să acopere
14. [DOOM 2] acoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 acoperă, imperf. 3 sg. acoperea; conj. prez. 3 să acopere
15. [MDO] acoperi (ind. prez. 1 sg. acopăr, 3 sg. și pl. acoperă, conj. acopere)
16. [IVO-III] acoper, -pere 3 sg., -per 3 pl.
17. [DERC] ACOPERI A acoperi cheltuielile = A face față cheltuielilor, a se achita de datoriile făcute: Cu ce să acopăr cheltuielile drumului? (LIVIU REBREANU) Criza se traduce printr-un dezechilibru major între venituri și cheltuieli. Veniturile nu pot acoperi cheltuielile. Se numește deficit bugetar. (MIRCEA BĂTRÂNU) A acoperi retragerea = A proteja trupele silite să se retragă: Dumneata, căpitane, acoperă-ne retragerea. (CEZAR PETRESCU) A acoperi cu țărână (pe cineva) = A îngropa (pe cineva): Și totuși când pe dânsa cu țărnă-a coperit-o / Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă. (MIHAI EMINESCU) A acoperi terenul (Spt.) = A fi activ pe terenul de joc, acolo unde este nevoie: În ciuda înălțimii sale, 1,68 metri, ea poate lovi bine. Are picioare foarte dinamice, acoperă terenul perfect. (http://a1.ro) A se acoperi de glorie = A săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz: Divizia a 9-a Infanterie se acoperi de glorie în luptele din zona Otopeni-Băneasa-Tunari, dar nu fără sacrificii de vieți, alături de celelalte unități care luptaseră învingând […] (EMILIAN IONESCU, VALERIU ȘELESCU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL