1. [Scriban] acólo și (pop.) acólu (sud) și acoló (nord) adv. de loc și de direcțiune (lat. eccu-illó, de unde s’a făcut acúlo, ca’n Mac., acoló, ca’n nord, și acló, ca’n Mac. și Banat. Pe urmă, după vbg. kolĭe, s’a făcut acólo și cólo, acólea și cólea). În acel loc, în opoz. cu aci, aicĭ, acolea, acilea: staŭ acolo, mă duc acolo. Se uzitează și ca termin care mărește ideĭa de dispreț: ĭa un prost și el acolo! are și el 2-3 francĭ acolo, și se fudulește! Într’acolo (nord), în colo. Dintr’acolo, din colo. V. colo. – A lucra într’acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra în acest scop, a lucra pentru”.
2. [IVO-III] acolo.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL