1. [DEX '09] ACEFAL, -Ă, acefali, -e, adj. (Zool.; despre unele animale inferioare) Fără cap. – Din fr. acéphale.
2. [MDA2] acefal, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr acéphale] (Zgl; duni) Fără cap.
3. [CADE] *ACEFAL adj. Fără cap ¶ ACEFALI sm. pl. 🐙 Moluște caracterizate prin lipsa capului, cum e scoica de iaz [fr. < gr.].
4. [DLRLC] ACEFAL, -Ă, acefali, -e, adj. (Despre unele animale inferioare) Lipsit de cap. Stridiile sînt animale acefale.
5. [DLRM] ACEFAL, -Ă, acefali, -e, adj. (Despre unele animale inferioare) Lipsit de cap. – Fr. acéphale (< gr.).
6. [DN] ACEFAL, -Ă adj. (Despre unele animale inferioare) Care nu are cap. [< fr. acéphale, cf. gr. a – fără, kephale – cap].
7. [MDN '00] ACEFAL1, -Ă adj. 1. care prezintă acefalie. 2. (despre flori) fără capitul. (< fr. acéphale)
8. [Șăineanu, ed. VI] acefal a. fără cap: monstru acefal. ║ m. pl. acefali, moluști cari n’au decât o gură, fără umflătura cefalică, ca stridiile.
9. [Scriban] *acéfal și -al, -ă adj. (v.gr. aképholos, d. a-, fără, și kephalé, cap. V. trigono-cefal). Fără cap: monstru acefal, stridiile-s accefale. S. m. Un accefal.
10. [MDN '00] ACEFAL2(O)- elem. „absența capului”. (< fr. acéphal/o/-, cf. gr. akephalos)
11. [DOOM 3] acefal adj. m., pl. acefali; f. acefală, pl. acefale
12. [DOOM 2] acefal adj. m., pl. acefali; f. acefală, pl. acefale
13. [DETS] ACEFALO- „absența capului”. ◊ gr. akephalos „fără cap” > fr. acéphalo-, engl. id. > rom. acefalo-. □ ~brahie (v. -brahie), s. f., lipsa congenitală a capului și a brațelor; ~cardie (v. -cardie), s. f., absența congenitală a capului și a inimii; ~chirie (v. -chirie), s. f., lipsa congenitală a capului și a membrelor superioare; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., absența congenitală a capului și a părții superioare a abdomenului; ~gastru (v. -gastru), adj., s. m., (monstru) care prezintă acefalogastrie; ~pod (v. -pod), adj., s. m., (monstru) care prezintă acefalopodie; ~podie (v. -podie), s. f., absența congenitală a capului și a picioarelor; ~rahie (v. -rahie), s. f., lipsa congenitală a capului și a coloanei vertebrale; ~stom (v. -stom), adj., s. m., (făt teratologic) care prezintă acefalostomie; ~stomie (v. -stomie), s. f., absența congenitală a capului și a orificiului bucal; ~toracie (v. -toracie), s. f., absența congenitală a capului și a toracelui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL