1. [DEX '09] ACCEPTOR, -OARE, acceptori, -oare, adj., s. m. (Fiz.) (Atom de natură străină) care poate primi un electron suplimentar, determinând apariția unui gol pozitiv în masa unui semiconductor. – Din fr. accepteur.
2. [MDA2] acceptor sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr accepteur] (Fiz) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia.
3. [DEX '96] ACCEPTOR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care, introdus într-un semiconductor, primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.
4. [DEX-S] ACCEPTOR, acceptori, s. m. (Fiz.) Atom trivalent care introdus într-un semiconductor primește electroni de la un atom din rețeaua cristalină a acestuia. – Din fr. accepteur.
5. [DN] ACCEPTOR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelișul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur].
6. [MDN '00] ACCEPTOR, -OARE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. (< fr. accepteur)
7. [DOOM 3] acceptor2 s. m., pl. acceptori
8. [DOOM 3] acceptor1 adj. m., pl. acceptori; f. sg. și pl. acceptoare
9. [DOOM 2] acceptor2 s. m., pl. acceptori
10. [DOOM 2] acceptor1 adj. m., pl. acceptori; f. sg. și pl. acceptoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL