1. [MDA2] acceptat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri/ E: accepta] Acceptare (1).
2. [MDA2] acceptat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: accepta] Cu care este de acord.
3. [DEX '09] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.
4. [MDA2] accepta vt [At: MAIORESCU, D. II, 189 / Pzi: accept / E: fr accepter] A fi de acord.
5. [CADE] *ACCEPTA (accept) vb. tr. 1 A primi (o propunere, un dar) ¶ 2 ⚚ A se îndatori să plătească o poliță la scadență [fr. < lat.].
6. [DLRLC] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226.
7. [DLRM] ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare).
8. [DN] ACCEPTA vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare].
9. [MDN '00] ACCEPTA vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare)
10. [Șăineanu, ed. VI] acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță.
11. [Scriban] *accept și -éz, a -á v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar. Mă arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s’o plătesc la scadență.
12. [DOOM 3] accepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accept, 2 sg. accepți, 3 acceptă; conj. prez. 1 sg. să accept, 3 să accepte
13. [DOOM 2] accepta (a ~) vb., ind. prez. 3 acceptă
14. [MDO] accepta (ind. prez. 1 sg. accept)
15. [DER] accepta (accept, -at), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter. – Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f.
16. [DERC] ACCEPTA A accepta cu ochii închiși (sau orbește) (ceva) = A accepta fără chibzuială (ceva): Credea, oare, că-s prost și că am să accept totul orbește? (CEZAR PETRESCU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL