Definiție și ce înseamnă acatist

1. [DEX '09] ACATIST, acatiste, s. n. 1. Imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. 2. Listă de nume dată preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. ◊ Expr. A da acatiste (sau un acatist) = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni pentru îndeplinirea unei dorințe. [Acc. și: acatist] – Din sl. akatistŭ.

2. [MDA2] acatist sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 158 / V: -test, -ftist / A și: acatist / Pl: ~e / E: vsl акатистъ, ngr ακάθιστος ύμνος] 1 Imn religios ortodox mai ales în cinstea lui Dumnezeu, a Fecioarei Maria și a altor sfinți, care se cântă stând în picioare. 2 Slujbă religioasă ortodoxă la care se cântă acatiste (1). 3-4 (Îe) A da ~ A cere preotului să se roage lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau altor sfinți pentru o persoană sau pentru reușita unei acțiuni. 5 Acatister.

3. [CADE] ACATIST (pl. -te) sn. ⛪ 1 Imn cîntat Vineri seara în a cincea săptămînă din Postul Paștilor spre slava Născătoarei de Dumnezeu și pe care credincioșii îl ascultă stînd în picioare ¶ 2 Orice rugăciune și cîntare către Sfînta Fecioară: mult a mai alergat cu ~e și paraclise pe la biserici (I.-GH) ¶ 3 Ceea ce se dă preotului care face aceste rugăciuni și cîntări [vsl. < gr.].

4. [DLRLC] ACATIST, acatiste, s. n. Rugăciune bisericească. Dădu preotului bani să citească un acatist pentru îndepărtarea dușmanilor. DUMITRIU, N. 121. ◊ Expr. A da acatiste = a pune preotul să rostească rugăciuni. ◊ (Fig.) Rămînea lefter, dar dădea acatiste că a scăpat cu-atît. PAS, Z. I 152. – Accentuat și: acatist.

5. [DLRM] ACATIST, acatiste, s. n. Slujbă bisericească cuprinzînd rugăciuni și cîntări în cinstea fecioarei Maria și a unor sfinți. ◊ Expr. A da acatiste = a cere preotului să rostească anumite rugăciuni. [Acc. și: acatist] – Slav (v. sl. akatistŭ <gr.).

6. [Șăineanu, ed. VI] acatist n. 1. imn în onoarea sfintei Fecioare, ce se cântă în picioare; 2. ceeace se dă preotului care face aceste rugăciuni: am să dau acatiste pe la toate bisericile; 3. acatistier: acatistul Bunei Vestiri. [Gr. mod. AKÀTISTOS, lit. neșezând, acatistul citindu-se în picioare].

7. [Scriban] acátist n., pl. e (ngr. și vgr. akáthistos, neașezat, care nu șade în picioare. V. catizmă). Bis. Imn bisericesc în timpu cîntăriĭ căruĭa se stă în picioare. Ceĭa ce se dă preutuluĭ care cîntă acest imn: am să daŭ acatiste pe la toate bisericile, dor mĭ-a ajuta Dumnezeŭ.

8. [CADE] ACAFTIST = ACATIST.

9. [DOOM 3] !acatist s. n., pl. acatiste

10. [DOOM 2] acatist / acatist s. n., pl. acatiste / acatiste

11. [IVO-III] acatist.

12. [DER] acatist (-te), s. n. – 1. Imn și slujbă bisericească ortodoxă în cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinți. – 2. Listă de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. < Gr. ἀϰάϑιστος, din ϰαϑίζω „a sta jos”, cu α – privativ, deoarece este vorba de imnuri care se cîntă stînd în picioare. – Der. acatistier, s. n. (colecție de imnuri).

13. [DTM] acatist (Biz.) (< gr. ἀϰάθιστος, ὔμνος < ἀ privativ + ϰαθίζω, „a se așeza”), imn de laudă adresat Fecioarei Maria, compus după unii de patriarhul Sergiu (m. 638) al Constantinopolului, după unii de către Roman Melodul, între 536-556, completat de Andrei Criteanul (m. 726) iar după alții adăugit și introdus în cult de către patriarhul Sergiu, pe vremea împăratului Eraclie, în urma biruinței acestuia asupra armatelor perso-avare. Format din 13 condace* și 12 icoase*, acest a. (numit al „Bunei Vestiri”), al cărui prim condac începe cu τῇ ὐπερμάχῳ στρατηγῷ („Apărătoarei Doamne”), este întrebuințat de atunci în toate bis. ort. Denumirea de a. a fost atribuită apoi și altor asemenea cântări consacrate lui Iisus și unor sfinți.

14. [DTM] imnul acatist v. acatist.

15. [DERC] ACATIST A da acatist(e) = A cere preotului să se roage lui Dumnezeu, Fecioarei Maria sau altor sfinți pentru o persoană sau pentru reușita unei acțiuni: Când e să cază pă capul omului pedeapsa neascultărei și a lăcomiei, cade, măcar d-ar da și zece acatiste. (BARBU DELAVRANCEA) (fig.) Rămânea lefter, dar dădea acatiste că a scăpat cu-atât. (ION PAS)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] cârcală sf [At: RĂDULESCU-CODIN / V: căr~ / Pl: ~le / E: srb […]
1. [Șăineanu, ed. VI] cârcea f. Mold. lemnul ce leagă tânjala de proțap: o cârcea […]
1. [MDA2] cârcioabă sf [At: N. LEON, MED. 84 / V: ~cea~ / Pl: ~be […]
1. [MDA2] cârceag1 sn [At: LIUBA-IANA, M. 99 / Pl: ~cege / E: srb krčag] […]
[Scriban] cîrjalíŭ și (maĭ rar) cîrcealíŭ m. (turc. kyrğali, o localitate a Rumeliiĭ locuită de […]
1. [MDA2] cârceia1 v vz cârcei 2. [MDA2] cârceia2 sf vz cârceie 3. [DEX '09] […]
1. [DEX '09] CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, […]
1. [Șăineanu, ed. VI] cârceiu n. 1. ramură cu frunze de agățat plante; 2. pl. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro