1. [DEX '09] ACARET, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.
2. [MDA2] acaret sn [At: PRAVILA (1814), 51 / V: (reg) eca- / Pl: ~uri / E: tc acaret] 1 Construcție auxiliară care ține de o clădire, de o gospodărie. 2 Unelte (mai ales agricole) dintr-o gospodărie.
3. [CADE] ACARET (pl. -eturi, -ete) sn. 1 Clădire cu dependențele ei: era trist halul în care se găseau celelalte ~uri ale moșiei (D. ZAMF) ¶ 2 † Avere nemișcătoare [tc.-ar.].
4. [DLRLC] ACARET, acareturi, s. n. (Mai ales la pl.) Clădire mare. Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grotești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331. ♦ Totalitatea construcțiilor secundare care țin de o clădire. V. dependințe. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51.
5. [DLRM] ACARET, acareturi, s. n. Construcție secundară care ține de o clădire. ♦ Clădire mare (împreună cu construcțiile care țin de ea); (la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Tc. akarat.
6. [Șăineanu, ed. VI] acaret n. 1. construcțiune cu dependințele ei, sinonim cu binà; pământul moșiei e roditor, acareturile în bună stare AL.; 2. pl. averi nemișcătoare (moșii, case, etc.). [Turc. ACARET].
7. [Scriban] acarét și ecarét n., pl. e și urĭ (turc. ’akaret, ’akarat, imobile, care e pl. arabic d. ’akar, imobil, bina). Imobil, bina, construncțiune. Anexă (hei) la casa uneĭ moșiĭ, ca: hambare, șoproane ș. a. V. holeab.
8. [MDA2] ecaret sn vz acaret
9. [CADE] †ECARET = ACARET.
10. [CADE] † ECARET = ACARET.
11. [Scriban] ecarét, V. acaret.
12. [DOOM 3] acaret s. n., pl. acareturi
13. [DOOM 2] acaret s. n., pl. acareturi
14. [MDO] acaret, pl. acareturi
15. [IVO-III] acaret, -te.
16. [DER] acaret (acareturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43).
17. [Argou] acaret, acareturi s. n. 1. fleac, mărunțiș 2. (la pl. – deț.) obiecte de uz personal
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL