1. [DEX '09] ABUREALĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală.
2. [MDA2] abureală sf [At: LB / V: ~oreală[1] / Pl: ~eli / E: aburi + -eală] 1 Exalație. 2 Adiere.
3. [CADE] ABUREALĂ (pl. -eli) sf. 1 Abur ușor ce se așază pe un lucru: e rece, se cunoaște după abureala paharului (BR.-VN.) ¶ 2 Abur ce se ridică sau care iese dintr’un loc: o ~ ușoară se înalță de pe iarba înrourată; ori-ce umflătură e mai bine... s’o răsufli cu ~ de bozii (DLVR.) ¶ 3 🌦 Suflare lină (a vîntului), adiere: abureala zefirului (STAM.); văi și coline sînt înnecate de soarele arzător de Iuliu și nici o ~ de vînt (VLAH.) [aburi].
4. [DLRLC] ABUREALĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. Abureala geamului. 2. Exalație, miros. Se simte... abureala pătrunzătoare a fiarelor sălbatice. ODOBESCU, S. III 148. 3. Fig. Adiere. O ușoară abureală de vînt... nu ne dădea nici un pic de răcoare. IBRĂILEANU, A. 117.
5. [DLRM] ABUREALĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine. 2. Exalație, miros. 3. Fig. Adiere. O ușoară abureală de vînt (IBRĂILEANU). – Din aburi + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] abureală f. 1. evaporare; 2. adiere.
7. [Scriban] abureálă f., pl. eli. Acțiunea de a aburi, de a expune la abur. Abur condensat depus pe geamuri și pe alte obĭecte netede și recĭ aduse la căldură. Boare, zefir, adiere, vînt lin.
8. [DOOM 3] abureală s. f., g.-d. art. aburelii; (mai ales (fam.) păcăliri) pl. abureli
9. [DOOM 2] abureală s. f., g.-d. art. aburelii; pl. abureli
10. [Argou] abureală, abureli s. f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexual
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL