1. [DEX '09] ABSORBIT, -Ă, absorbiți, -te, adj. 1. Supt, înghițit; încorporat. 2. Fig. Preocupat, captivat. – V. absorbi.
2. [MDA2] absorbit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e[1] / E: absorbi] 1 Încorporare. 2 Interesare. 3 Preocupare.
3. [MDA2] absorbit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 27 / Pl: ~iți, ~e / E: absorbi] 1 (Dlg) Care a fost încorporat (în întregime). 2 (Fig) Interesat. 3 (Fig) Preocupat.
4. [CADE] *ABSORBIT adj. 1 p. ABSORBI ¶ 2 Fig. Adîncit, cufundat cu mintea: era foarte ~ de experiențele pe care le făcea ¶ ¶ contr. NEABSORBIT.
5. [DLRLC] ABSORBIT, -Ă, absorbiți, -te, adj. Supt. ♦ Fig. (Despre persoane) Adîncit într-o activitate sau într-o meditație. Zoe deschise garderobul său, alese o rochie de catifea neagră... [și] se puse pe un jilț unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27.
6. [DLRM] ABSORBIT, -Ă, absorbiți, -te, adj. Supt, încorporat. ♦ Fig. Adîncit, preocupat; captivat. – V. absorbi.
7. [DN] ABSORBIT, -Ă adj. 1. Supt, încorporat; înghițit. 2. (Fig.) Preocupat; captivat. [< absorbi].
8. [MDN '00] absorbit, -ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanță absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi)
9. [Șăineanu, ed. VI] absorbit a. fig. cufundat în cugetări, tare preocupat.
10. [Scriban] *absorbít, -ă adj. (d. absorb). Adîncit în cugetare.
11. [DEX '09] ABSORBI, absorb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi).
12. [MDA2] absorbi vt [At: BĂLCESCU, M. V. 12 / Pzi: absorb / E: lat absorbere d. sorbi] 1 (C.i. substanțe) A încorpora (în întregime). 2 (Fig) A interesa în cel mai înalt grad. 3 (Fig) A preocupa în cel mai înalt grad.
13. [CADE] *ABSOARBE... = ABSORBI...
14. [CADE] *ABSORBI (-sorb) vb. tr. 1 A primi, a lăsa să pătrundă în sine o substanță lichidă sau gazoasă, a suge, a înghiți: buretele absoarbe apa; sarea absoarbe umezeala din aer ¶ 2 Fig. A ocupa cu totul pe cineva, a cuprinde cu totul mintea cuiva: politica din afară mi-a absorbit toate gîndurile (I.-GH.) [fr. < lat.].
15. [DLRLC] ABSORBI, absorb, vb. IV. Tranz. (Cu privire la substanțe, la materii) A suge, a înghiți. Pămîntul absoarbe apa. ♦ A îngloba, a face să dispară în masa corpului absorbant. Boierii dar, împreună cu clerul, căutară mereu... prin proprietățile lor mari a absorbi proprietățile mici. BĂLCESCU, O. II 15. ♦ A suge printr-o mișcare aspiratoare. Absoarbe prin pipetă. ♦ Fig. A capta, a captiva, a ocupa, a preocupa. Elevii au fost absorbiți de pregătirea examenelor.
16. [DLRM] ABSORBI, absorb, vb. IV. Tranz. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține energia radiantă care cade pe un corp. ♦ Fig. A preocupa; a captiva. – Fr. absorber (după sorbi).
17. [DN] ABSORBI vb. IV. tr. 1. A se îmbiba de..., a suge, a trage; a înghiți. 2. (Fig.) A preocupa, a cuprinde mintea, gîndurile cuiva. [< fr. absorber, cf. lat. absorbere].
18. [MDN '00] absorbi vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat. absorbere)
19. [DLRC] absorbi, absorb vb. IV. Tr. 1. A încorpora (un gaz, un lichid). 2. (Fig.) A interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
20. [Șăineanu, ed. VI] absorbì v. 1. a înghiți: pământul absoarbe apa ploilor; 2. fig. a consuma cu totul: procesul îi absorbi întreaga avere; 3. a ocupa cu totul pe cineva: politica îl absoarbe.
21. [Scriban] *absórb, a -i v. tr. (lat. absorbére, fr. absorber. – Absoarbe, să absoarbă. V. sorb 3). Sug: nisipu absoarbe apa. Neutralizez: negru absoarbe lumina. Beaŭ, mănînc. Fig. Ocup mult: politica-l absoarbe. Consum: luxu absoarbe averea. V. refl. Mă cufund, mă adîncesc: a te absorbi în meditațiune.
22. [DOOM 3] absorbit adj. m., pl. absorbiți; f. absorbită, pl. absorbite
23. [DOOM 2] absorbit adj. m., pl. absorbiți; f. absorbită, pl. absorbite
24. [DOOM 3] absorbi (a ~) (a încorpora) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absorb, 3 sg. absoarbe, imperf. 1 absorbeam; conj. prez. 1 sg. să absorb, 3 să absoarbă, imper. 2 sg. afirm. absoarbe
25. [DOOM 2] absorbi (a ~) (a încorpora) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. absorb, imperf. 3 sg. absorbea; conj. prez. 3 să absoarbă
26. [MDO] absorbi
27. [DER] absorbi (absorb, absorbit) vb. – 1. A suge, a înghiți, a se îmbiba. – 2. A preocupa. < Fr. absorber, cf. sorbi. – Der. absorbant, adj.; absorbitor, adj.; absorpțiune, s. f., din fr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL