1. [DEX '09] ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
2. [MDA2] absolvent, ~ă smf [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: lat absolvens, -ntis] 1 Persoană care a terminat (un an școlar sau) un ciclu (ori o formă de învățământ). 2 (Pre) Absolvent (1) fără diplomă.
3. [CADE] *ABSOLVENT,-TĂ sm. f. 🖋 Care a terminat toate clasele, toate cursurile unei școale: se pricepe să cînte din vioară, că e ~ al Conservatorului (VLAH.) [germ. Absolvent < lat.].
4. [DLRLC] ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu de învățămînt. Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266.
5. [DLRM] ABSOLVENT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățămînt. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).
6. [DN] ABSOLVENT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățămînt. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].
7. [MDN '00] absolvent, -ă s. m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)
8. [DLRC] absolvent, -ă, absolvenți, -e s.m. și f. Persoană care a terminat un an școlar, un ciclu sau o formă de învățămînt.
9. [Șăineanu, ed. VI] absolvent m. cel ce a terminat cursul unei școli fără a lua diploma: absolvent al conservatorului.
10. [Scriban] *absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).
11. [DOOM 3] absolvent s. m., pl. absolvenți
12. [DOOM 2] absolvent s. m., pl. absolvenți
13. [Argou] absolvent, -ă, absolvenți, -te s. m., s. f. infractor cu o singură condamnare la activ
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL