1. [MDA2] absolva vi [At: DA / Pzi: ~esc / E: absolvi css] 1-4 (Îvr) vt[1] A absolvi (1-4).
2. [DEX '09] ABSOLVI, absolv, vb. IV Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
3. [MDA2] absolvi vt [At: DA / Pzi: (1) ~vesc, (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an școlar), un ciclu (sau o formă de învățământ). 2 A ierta de păcate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsă.
4. [CADE] *ABSOLVI (-solv) vb. tr. 1 ⚖️ A nu da nici o pedeapsă, a ierta de pedeapsă (pe un vinovat) ¶ 2 ⛪ A ierta păcatele, a deslega de păcate ¶ 3 fam. A ierta, a desvinovăți, a declara nevinovat ¶ 4 🖋 A termina cursurile, toate clasele unei școale [lat. a b s o l v e r e, în parte cu accepțiunile fr. absoudre].
5. [DEX '98] ABSOLVI (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
6. [DLRLC] ABSOLVI, (1) absolvesc și (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățămînt. A absolvit clasa a șasea elementară. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsă, pe motiv că faptul săvîrșit nu este prevăzut de lege sau că săvîrșirea lui a fost justificată.
7. [DLRM] ABSOLVI, (1) absolvesc, (2) absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățămînt. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. – Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).
8. [DN] ABSOLVI vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învățămînt. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat cînd faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau cînd săvîrșirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) și absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].
9. [MDN '00] absolvi vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învățământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)
10. [DLRC] absolvi, (1) absolvesc, (2) absolv vb. IV. Tr. 1. A termina un an școlar, un ciclu etc. de învățămînt. 2. A scuti de pedeapsă.
11. [Șăineanu, ed. VI] absolvi v. a termina studiile: a absolvi liceul.
12. [Scriban] *absólv, a -á v. tr. (lat. absólvere, – solútum, fr. ab-soudre. V. di-solv). Ĭert: absolv păcatele. Termin studiile: absolv o școală. – Se zice și a absolvi, dar numai absolvă, să absolve, adică după conj. I.
13. [DOOM 3] absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ; a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 1 sg. absolv, 3 absolvă, imperf. 1 absolveam; conj. prez. 1 sg. să absolv, 3 să absolve
14. [DOOM 2] !absolvi (a ~) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absolvă, imperf. 3 sg. absolvea; conj. prez. 3 să absolve
15. [MDO] absolvi (ind. prez. 1 sg. absolv, 3 sg. și pl. absolvă)
16. [IVO-III] absolv, -solvă 3, -vire inf. s.
17. [DER] absolvi (-v, -it), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățămînt); absolvență, s. f. (terminarea unei forme de învățămînt).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL