1. [DEX '09] ABSOLUTIZARE, absolutizări, s. f. Acțiunea de a absolutiza și rezultatul ei. – V. absolutiza.
2. [MDA2] absolutizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: absolutiza] 1 Atribuire eronată a unei valori absolute unui fapt sau unei idei prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective. 2 Considerare greșită a unei laturi sau a unui lucru ca fiind o entitate de sine stătătoare.
3. [DN] ABSOLUTIZARE s.f. Acțiunea de a absolutiza. [< absolutiza].
4. [DEX '09] ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.
5. [MDA2] absolutiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: absolut + -iza] 1 A atribui, în mod eronat, unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau idei respective. 2 A considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.
6. [DEX '98] ABSOLUTIZA, absolutizez, vb. I. Tranz. A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + suf. -iza.
7. [DN] ABSOLUTIZA vb. I. tr. A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După rus. absolutizirovati].
8. [MDN '00] absolutiza vb. tr. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< fr. absolutiser)
9. [DLRC] absolutiza, absolutizez vb. I. Tr. A socoti ceva ca absolut, îgnorînd caracterul său relativ, limitat.
10. [DOOM 3] absolutizare s. f., g.-d. art. absolutizării; pl. absolutizări
11. [DOOM 2] absolutizare s. f., g.-d. art. absolutizării; pl. absolutizări
12. [DOOM 3] absolutiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. absolutizez, 3 absolutizează; conj. prez. 1 sg. să absolutizez, 3 să absolutizeze
13. [DOOM 2] absolutiza (a ~) vb., ind. prez. 3 absolutizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL