Definiție și ce înseamnă abrogat

1. [DEX '09] ABROGAT, -Ă, abrogați, -te, adj. (Despre acte, dispoziții etc.) Anulat. – V. abroga.

2. [MDA2] abrogat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: abroga] Abrogare.

3. [MDA2] abrogat2, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 165 / Pl: ~ați, ~e / E: abroga] (Dldc) Care a fost declarat ca fiind lipsit de valabilitate Si: anulat2, desființat2.

4. [DEX '09] ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. – Din lat. abrogare, fr. abroger.

5. [MDA2] abroga vt [At: DA / Pzi: abrog / E: lat abrogare, fr abroger] (Cild) A declara lipsit de valabilitate Si: a anula, a desființa.

6. [CADE] *ABROGA (-rog) vb. tr. A desființa, a suprima (o lege, un decret, o datină, etc.) [fr. < lat.].

7. [DLRLC] ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. (Cu privire la legi, regulamente, dispoziții oficiale) A anula, a suprima, a aboli.

8. [DLRM] ABROGA, abrog, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare).

9. [DN] ABROGA vb. I. tr. A anula, a suprima, a aboli (o lege, un regulament etc.). [< lat. abrogare].

10. [MDN '00] abroga vb. tr. a scoate din vigoare un act normativ. (< lat. abrogare, fr. abroger)

11. [DLRC] abroga, abrog, vb. I. Tr. A scoate din vigoare o lege sau alt act normativ.

12. [Șăineanu, ed. VI] abrogà v. a scoate din uz, a desființa o lege, un obiceiu.

13. [Scriban] *abróg, a -á v. tr. (lat. áb-rogo, -rogáre. Abrogă, abrogăm, să abroge. V. rog, á-, de-, inter- și pro-rog). Desființez, vorbind de legi, decrete ș. a.

14. [DOOM 3] abroga (a ~) (desp. a-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. abrog, 2 sg. abrogi, 3 abrogă; conj. prez. 1 sg. să abrog, 3 să abroge

15. [DOOM 2] abroga (a~) (a-bro-) vb., ind. prez. 3 abrogă

16. [IVO-III] abrog, -rogă 3.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] multiplicand [At: ȘINCAI, Î. 22/19 / Pi: ~nzi ~e / E: ger Multiplikand, […]
1. [DEX '09] MULTIPLICATIV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. Care multiplică. ◊ (Gram.) Numeral multiplicativ = […]
1. [DEX '09] MULTIPLICAȚIE, multiplicații, s. f. (Rar) Multiplicare. – Din fr. multiplication, lat. multiplicatio. […]
1. [MDA2] multiplicațiune sf vz multiplicație 2. [DN] MULTIPLICAȚIUNE s.f. v. multiplicație. 3. [Șăineanu, ed. […]
1. [DEX '09] MULTIPLICITATE s. f. Faptul de a fi în număr mare; mulțime; pluralitate, […]
1. [DEX '09] MULTIPOL, multipoli, s. m. 1. Sistem de perechi de sarcini electrice, una […]
1. [DEX '09] MULTIPOLAR, -Ă, multipolari, -e, adj. (Despre mașini electrice) Care are mai multe […]
[MDN '00] MULTIPRELUCRARE s. f. (inform.) prelucrare simultană a două sau mai multe programe. (după […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro