1. [DEX '09] ABREVIERE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.
2. [MDA2] abreviere sf vz abreviare
3. [DEX '98] ABREVIERE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.
4. [DLRLC] ABREVIERE, abrevieri, s. f. Prescurtare. Listă de abrevieri. – Pronunțat: -vi-e-.
5. [DLRM] ABREVIERE, abrevieri, s. f. Acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvînt, titlu etc. prescurtat. [Pr.: -vi-e-]
6. [DN] ABREVIERE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (concr.) cuvînt, titlu etc. abreviat. [< abrevia].
7. [MDN '00] abreviere s. f. faptul de a abrevia. ♦ cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviație. (< abrevia)
8. [DLRC] abreviere, abrevieri, s.f. Cuvînt, titlu etc. prescurtat.
9. [DEX '09] ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (în scris sau în vorbire) un cuvânt, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.
10. [MDA2] abrevia vt [At: DA / P: ~vi-a / Pzi: ~iez / E: lat, it abbreviare] A prescurta.
11. [MDA2] abreviare sf [At: DA / V: ~iere / P: ~vi-a~ / Pl: ~eri / E: abrevia] Prescurtare.
12. [CADE] *ABREVIA (-viez) vb. tr. 📝 A prescurta (vorb. mai ales de o scriere); a scurta cuvintele [lat.].
13. [CADE] *ABREVIARE, *ABREVlAȚIUNE, *ABREVIAȚIE sf. 1 Prescurtarea cuvintelor prin scoaterea unora din litere (👉 TABELA I): fiul lui Nae Bălăceanu din Ploești, zis prin abreviație Nalba (I.-GH) ¶ 2 Semnul scurtării [fr. < lat.].
14. [DLRLC] ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A face mai scurt, a scurta, a prescurta (un cuvînt, un titlu etc.); a exprima printr-un simbol, printr-o prescurtare. A abrevia titlul unei cărți. - Pronunțat: -vi-a.
15. [DLRM] ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta un cuvînt, un titlu etc.; a exprima ceva printr-o prescurtare. [Pr.: -vi-a] – Lat. lit. abbreviare.
16. [DN] ABREVIA vb. I. tr. A prescurta; a exprima ceva printr-un simbol, printr-o prescurtare. [Pron. -vi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, 5 -iați, ger. -iind. / < lat. abbreviare, cf. it. abbreviare].
17. [MDN '00] abrevia vb. tr. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.). (< lat. abbreviare)
18. [DLRC] abrevia, abreviez, vb. I. Tr. A prescurta un cuvînt, un titlu.
19. [Scriban] *abreviațiúne f. (lat. abbreviátio, -ónis). Acțiunea de a abrevia, prescurtare. Abreviatură. – Și -áție și -ére.
20. [Scriban] *abreviéz v. tr. (lat. ab-breviare, d. brevis, scurt). Prescurtez. mai ales vorbind de opere scrise, discursuri, cărți și cuvinte, ca: p. îld. pentru.
21. [DOOM 3] abreviere (desp. a-bre-vi-e-) s. f., g.-d. art. abrevierii; (prescurtări) pl. abrevieri
22. [DOOM 2] abreviere (a-bre-vi-e-) s. f., g.-d. art. abrevierii; (prescurtări) pl. abrevieri
23. [MDO] abreviere
24. [DOOM 3] abrevia (a ~) (desp. a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. abreviez (desp. -vi-ez), 3 abreviază, 1 pl. abreviem; conj. prez. 1 sg. să abreviez, 3 să abrevieze; ger. abreviind (desp. -vi-ind)
25. [DOOM 2] abrevia (a ~) (a-bre-vi-a) vb., ind. prez. 3 abreviază, 1 pl. abreviem (-vi-em); conj. prez. 3 să abrevieze; ger. abreviind (-vi-ind)
26. [MDO] abrevia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. abreviază, 1 pl. abreviem, 2 pl. abreviați, ger. abreviind, part. abreviat)
27. [IVO-III] abreviez, -viază 3, -viem 1 pl.
28. [DGSSL] ABREVIERE Procedeu de reprezentare prin reducere a unei unități lexicale sau a unui grup de elemente cu valoare de unitate lexicală. 1. Abrevierea este o modalitate curentă în limbile moderne de a reprezenta unități semantice complexe care au sens unitar (vezi COMPUS). Se desemnează astfel numeroase asociații, organisme, instituții sociale, economice, culturale, științifice, sportive etc. sau partide politice. Acest tip de abreviere pare să sporească importanța compunerii* în limba română, chiar dacă unele formații sunt temporare; URSS (Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice), FSN (Frontul Salvării Naționale), CFR (Căile Ferate Române), SNCFR (Societatea Națională de Căi Ferate Române) etc. Este tipul de abreviere cel mai bine reprezentat în româna actuală. Pronunțarea compuselor din inițiale se face adăugând, în general, consoanelor (dacă nu sunt urmate de altă vocală) vocala e și accentuând ultima silabă: Seneceferé. Se mai fac abrevieri ale unităților complexe prin trunchierea cuvintelor care alcătuiesc compusul, păstrându-se silabe inițiale, de pildă: Romtelecom, Romfarm, Metrorex, Romextur, Mobistil, Plafar, Asirom etc. 2. Abrevierea cuvântului se utilizează în scris (în dicționare. în lucrări științifice etc.) pentru denumiri de științe, domenii profesionale: mat. (matematică), fiz. (fizică), ling. (lingvistică), tehn, (tehnică). Abrevierile sunt curente în anumite domenii: sg. (singular), pl. (plural), masc. (masculin) – în lingvistică. Uzajul scris recurge la anumite abrevieri în raport cu forma orală: dle (domnule), dna (doamna). Româna a preluat unele cuvinte frecvent abreviate în alte limbi, de pildă metrou (dar nu și bus „autobuz” sau tele „televiziune”). 3. Abrevierea unei sintagme printr-un singur cuvânt este parțial condiționată contextual, chiar dacă se poate impune de-a lungul timpului: lat. iecur ficatum „ficat umplut cu smochine” a dat printr-o abreviere românească, ficat, fr. foie, care desemnează numai „partea corpului”; rom. pătlăgea roșie, pătlăgea vânătă s-au abreviat și se folosesc azi, în mod curent, sub numele roșie, -ii, vânătă, vinete. A.B.V.
29. [DTL] ABREVIERE s. f. (< abrevia < lat. și it. abbreviare): acțiunea de prescurtare, în vorbire sau în scris, a unui cuvânt sau a unui titlu prin litera inițială sau printr-un grup de litere, în vederea ușurării vorbirii sau a lecturii; rezultatul acestei acțiuni. Se abrevîază termenii în matematică, fizică, chimie, numele unităților de măsură, numele de persoane, numele punctelor cardinale, numele titlurilor academice, numele gradelor militare, pronumele de politețe și cuvintele de adresare, indicațiile bibliografice, numele instituțiilor și al organizațiilor etc. A. sunt trecute în liste de abrevieri: n (număr, neutru), l(lungime), O (oxigen), kg (kilogram), I. L. Caragiale (Ion Luca Caragiale), N (nord), acad. (academician), serg. (sergent), d-ta (dumneata), op. cit. (opera citată), C.F.R. (Căile Ferate Române), M.A.N. (Ministerul Apărării Naționale) etc.
30. [DE] ABREVIÉRE (< abrevia) s. f. Faptul de a abrevia; concr. cuvânt, grup de cuvinte etc. care a fost prescurtat; prescurtare. Ex. op. cit. (= opera citată). A. se folosesc, în general, în lucrările științifice; lista acestor abrevieri, împreună cu explicațiile lor, este publicată, de obicei, la începutul lucrării.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL