1. [DEX '09] ABJURA, abjur, vb. I. Tranz. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.
2. [MDA2] abjura vt [At: MACEDONSKI, O. II, 117/ Pzi: ~jur / E: fr abjurer, lat abjurare] A nega, public, o credință religioasă, o doctrină, o concepție etc.
3. [DEXI] abjurá vb. I. tr. (compl. indică credințe, doctrine, opinii etc.) A renega public. ♦ Gener. A renunța definitiv. • prez.ind. abjúr. / <fr. abjurer, lat. abiurare „a tăgădui”.
4. [CADE] *ABJURA (-jur) vb. tr. 1 ⛪ A se lepăda cu jurămînt de o religie, de o credință ¶ 2 A renunța cu desăvîrșire la o părere, la o doctrină [fr.< lat].
5. [DLRLC] ABJURA, abjur, vb. I. Tranz. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. [Julieta către Romeo:] Renunță l-al tău tată, abjură-ți al tău nume. MACEDONSKI, O. II 117.
6. [DLRM] ABJURA, abjur, vb. I. Tranz. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. – Fr. abjurer (lat. lit. abjurare).
7. [DN] ABJURA vb. I. tr. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunța la o doctrină, la o părere etc. [< fr. abjurer, lat. abiurare].
8. [MDN '00] abjura vb. tr. a renega public o credință, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)
9. [Șăineanu, ed. VI] abjurà v. 1. a se lepăda prin jurământ de o religiune, de o doctrină; 2. fig. a renunța la o părere, a părăsi cu totul.
10. [Scriban] *abjúr, a -á v. tr. (lat. ab-júro, -are). Renunț publicamente de la o religiune. Fig. Renunț la o opiniune, la un sentiment
11. [DOOM 3] abjura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. abjur, 3 abjură; conj. prez. 1 sg. să abjur, 3 să abjure
12. [DOOM 2] abjura (a ~) vb., ind. prez. 3 abjură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL