1. [DEX '09] ABITAȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d’]habitation.
2. [MDA2] abitație sf [At: HAMANGIU, C. C. 141 / Pl: ~ii / V: (înv) ~iune / E: fr (droit d') habitation] (Jur) Drept de folosință a unei case de locuit aflate în proprietatea altcuiva.
3. [DEXI] abitáție s.f. (jur.) Dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care conferă titularului dreptul de a o folosi și a încasa chiria, fără posibilitatea de a o înstrăina. • g.-d. -iei. și habitáție, (înv.) abitațiune s.f. / <fr. habitation, lat. habitatĭo, -onis „locuință”.
4. [DLRM] ABITAȚIE s. f. (Jur.) Dreptul de a locui într-o casă.
5. [DN] ABITAȚIE s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio].
6. [MDN '00] abitație s. f. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio)
7. [MDA2] abitațiune sf vz abitație
8. [DEXI] abitațiúne s.f. v. abitație.
9. [DN] HABITAȚIE s.f. v. abitație.
10. [DOOM 3] abitație (desp. -ți-e) s. f., art. abitația (desp. -ți-a), g.-d. abitații, art. abitației
11. [DOOM 2] abitație (-ți-e) s. f., art. abitația (-ți-a), g.-d. abitații, art. abitației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL