1. [DEX '09] ACROPOLĂ, acropole, s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii publice. – Din fr. acropole.
2. [MDA2] acropolă sf [At: DA ms / V: ~le / A: (rar) ~polă / Pl: ~le / E: fr acropole, ngr ᾶϰροπολις] 1 Partea cea mai înaltă a orașelor grecești, care servea de citadelă și în care se găseau principalele edificii. 2 (Pex) Oraș vechi fortificat, situat pe o înălțime.
3. [DLRM] ACROPOLĂ, acropole, s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii. – Fr. acropole (< gr.).
4. [DN] ACROPOLĂ s.f. Cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești (întărite), așezată de obicei pe o înălțime. [< fr. acropole, cf. gr. akropolis < akros – ridicat, polis – oraș].
5. [MDN '00] ACROPOLĂ s. f. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple. (< fr. acropole, gr. akropolis)
6. [Scriban] *acrópolă și -ólă f., pl. e (vgr. akrópolis, d. ákros, cel maĭ înalt, și pólis, oraș). Partea cea mai înaltă a orașelor grecești, care servea ca cetățuĭe.
7. [DOOM 3] acropolă (citadelă) (desp. a-cro-) s. f., g.-d. art. acropolei; pl. acropole
8. [DOOM 2] acropolă (citadelă) (a-cro-) s. f., g.-d. art. acropolei; pl. acropole
9. [IVO-III] acropolă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL