1. [DEX '09] ACRITURĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.
2. [MDA2] acrit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: acri] 1-2 Acrire (1-2).
3. [MDA2] acritură sf [At: PISCUPESCU, O. 195 / Pl: ~ri / E: acri + -tură] 1 Aliment acru. 2 (Spc) Murătură. 3 (Fig) Persoană veșnic nemulțumită.
4. [CADE] ACRIT I. adj. p. ACRI ¶ ¶ contr. NEACRIT. II. sbst. Faptul de a (se) acri.
5. [CADE] ACRITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Însușirea, starea de a fi acru ¶ 2 Lucru acru ¶ 3 pl. 🍽 Bucate acre, verdețuri (legume, poame) acre sau înăcrite [acri].
6. [DLRLC] ACRITURĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217. ◊ Fig. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului. Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmîntau în haine nemțești. STANCU, D. 241.
7. [DLRM] ACRITURĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.
8. [Șăineanu, ed. VI] acritură f. 1. lucru acru; 2. pl. legume sau poame acre.
9. [Scriban] acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ saŭ fructe acre.
10. [DOOM 3] acritură (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acriturii; pl. acrituri
11. [DOOM 2] acritură (a-cri-) s. f., g.-d. art. acriturii; pl. acrituri
12. [Argou] acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă
13. [DRAM] acritură, -i, s.f. – Murătură; legume conservate în apa cu sare și oțet. – Din acru (< lat. acrus, forma vulgară de la acer „ascuțit, pătrunzător”) + -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL