1. [DEX '09] ACRIRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri. ◊ Acrirea vinului = boală a vinului, provocată de bacterii acetice, care oțetesc vinul. – V. acri.
2. [MDA2] acrire sf [At: DA / E: acri] 1-2 Starea de (a fi acru sau) de a acri (I) Si: acreală (1), acreață.
3. [DEX '98] ACRIRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri ◊ Acrirea vinului = boală a vinului, provocată de bacterii acetice, care oțetesc vinul. – V. acri.
4. [DLRLC] ACRIRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri. 1. Ivirea (sau accentuarea) gustului acru al unui aliment (ca efect al fermentării). Acrirea laptelui. 2. Alterare, stricare.
5. [DLRM] ACRIRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri.
6. [DEX '09] ACRI, acresc, vb. IV Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.
7. [MDA2] acri [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: ~resc /E: acru2] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni (mai) acru2. 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (Îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.
8. [CADE] ACRI (acresc) I. vb. tr. A face acru. II. vb. refl. 1 A deveni acru ¶ 2 Fig. A i se ~, a i se urî, a i se scîrbi: li se acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure (ISP.).
9. [DEX '98] ACRI, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.
10. [DLRLC] ACRI, acresc, vb. IV. 1. Tranz. A face să fie (mai) acru. Acresc ciorba. 2. Refl. (Despre alimente) A se face, a deveni (mai) acru (în special ca efect al fermentării); a se înăcri. Castraveții s-au acrii. ◊ Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.
11. [DLRM] ACRI, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urîcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru2.
12. [Șăineanu, ed. VI] acrì v. 1. a (se) face acru: 2. fig. a i se urî cuiva: mi s’a acrit cu viața asta.
13. [Scriban] *acrésc v. tr. (d. acru). Înăcresc, fac acru. Fig. A ți se acri, a ți se urî, a fi grozav de plictisit: mi s’a acrit cu munca asta!
14. [DOOM 3] acrire (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acririi; pl. acriri
15. [DOOM 2] acrire (a-cri-) s. f., g.-d. art. acririi; pl. acriri
16. [DOOM 3] +acri2 (a i se ~) (a se sătura) (fam.) (desp. a-cri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. mi (etc.) se acrește, imperf. 3 sg. mi se acrea; conj. prez. 3 sg. să mi se acrească; ger. acrindu-mi-se
17. [DOOM 3] acri1 (a ~) (desp. a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acresc, 3 sg. acrește, imperf. 1 acream; conj. prez. 1 sg. să acresc, 3 să acrească
18. [DOOM 2] acri (a ~) (a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acresc, imperf. 3 sg. acrea; conj. prez. 3 să acrească
19. [Argou] a i se acri cu / de (ceva / cineva) expr. a se plictisi de (ceva / cineva), a se sătura de (ceva / cineva)
20. [DERC] ACRI A i se acri cuiva de (sau cu) ceva (sau de cineva) = A se sătura sau a se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva: Căci li se acrise tot umblând încoace și încolo prin pădure ca niște haidamaci, urgisiți de Dumnezeu. (P. ISPIRESCU) Și, pe urmă, drept să-ți spui, mi s-a cam acrit de dumnealor. (I. L. CARAGIALE)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL