1. [DEX '09] ACRIME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.
2. [MDA2] acrime sf [At: ECONOMIA, 160 / Pl: ~mi / E: acru + -ime] 1 Acreală. 2 (Ccr) Aguridă.
3. [CADE] ACRIME sf. 1 Însușirea, starea a tot ce este acru ¶ 2 Gust acru ¶ 3 Fig. Supărare, amărăciune: crezînd că popa voește să-și bată joc de dînsul, i-au zis cam cu ~ (SB.).
4. [DLRLC] ACRIME s. f. (Rar) 1. Acreală. 2. Fig. Răutate, dușmănie. Cronicile romînești acuză cu acrime viclenia făcută de Sigismund. BĂLCESCU, O. II 205.
5. [DLRM] ACRIME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Din acru2 + suf. -ime.
6. [Șăineanu, ed. VI] acrime f. 1. gust acru; 2. fig. neplăcere, desgust.
7. [Scriban] acríme f. Acreală.
8. [DOOM 3] acrime (rar) (desp. a-cri-) s. f., g.-d. art. acrimii
9. [DOOM 2] acrime (rar) (a-cri-) s. f., g.-d. art. acrimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL