1. [MDA2] acov sn [At: I. IONESCU, M. 734 / Pl: ~e / E: srb acov] (Ban) 1 Măsură de capacitate mai mare decât vadra Si: (Trs) acău. 2 Conținutul unui acov (1). 3 Măsura împreună cu conținutul.
2. [CADE] ❍ ACOV (pl. -oave) sn. Olten. Băn. = ACĂU [srb. akov].
3. [Scriban] acóv n., pl. oave (sîrb. ákov, [d. ung. akó, găleată, de unde și rom. acăŭ], ò-kov, vsl. okovĭ, ferecătură; ceh. okov, găleată cu cercurĭ de fer. V. covacĭ. Cp. cu ferie și demerlie). Olt. Banat. Butoĭ de mărime mijlocie, maĭ mare de cît balerca. V. antal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL