1. [DEX '09] ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).
2. [MDA2] atotputernic, ~ă [At: NECULCE, ap. LET. II, 144/33 / Pl: ~ici, ~ice / E: atot- + puternic] 1-2 smf, a (Persoană) cu putere nelimitată Si: (înv) atotputinte (1-2). 3 sma Dumnezeu.
3. [CADE] ATOTPUTERNIC I. adj. Care are o putere nemărginită. II. ATOTPUTERNICUL sm. Dumnezeu: să ne supunem voinței ~ului [a3 + tot + puternic].
4. [DEX '98] ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).
5. [DLRLC] ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Care are putere nelimitată, care poate orice. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmugurați, din cîmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătînd în verde, se înălța în unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfîrșit de ademenitoare. REBREANU, P. S. 164. Cneazul Dimitrie Galițin... era atotputernic în sfat. NEGRUZZI, S. II 145. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu.
6. [DLRM] ATOTPUTERNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Din atot- + puternic (după lat. omnipotens).
7. [Șăineanu, ed. VI] atotputernic a. care poate tot: cel atotputernic ce apele încheagă AL.
8. [Scriban] atotputérnic orĭ a-tot-putérnic, -ă adj. Omnipotent, care poate tot.
9. [DOOM 3] !Atotputernicul (Dumnezeu) s. propriu m. art., voc. Atotputernice
10. [DOOM 2] *Atotputernicul (Dumnezeu) s. propriu m., voc. Atotputernice
11. [DOOM 3] atotputernic adj. m., pl. atotputernici; f. atotputernică, pl. atotputernice
12. [DOOM 2] atotputernic adj. m., pl. atotputernici; f. atotputernică, pl. atotputernice
13. [MDO] atotputernic
14. [IVO-III] atotputernic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL