1. [MDA2] argos am [At: BELDIMAN, ap. HEM (1624) / E: ngr ἀργός] (Înv; d. preoți) Căruia i s-a interzis pentru un timp să oficieze slujbele divine.
2. [CADE] ‡ARGOS adj. ⛪ Oprit pentru cîtva timp de a sluji în biserică [ngr. άργός].
3. [DLRM] ARGOS adj. m. (Grecism; despre preoți) Căruia i s-a interzis pentru cîtva timp să slujească în biserică. – Ngr. argos.
4. [Șăineanu, ed. VI] Argos n. odinioară oraș însemnat și Cap. Argolidei: azi cu 10.000 loc.
5. [Scriban] argós adj. m. (ngr. argós, aergós). Vechĭ. Suspendat din slujbă (vorbind de preuțĭ).
6. [DOOM 2] *Argos (nume de loc) s. propriu n.
7. [DER] argos adj. – Oprit, suspendat. Ngr. [ίερεύς] ἀργός „[preot] care nu are de lucru”, cf. bg. argosvam „a suspenda”. – Der. argosi, vb. (a pune la îndoială).
8. [DE] ARGOS, polis în Grecia antică (NE Peloponesului), întemeiat la începutul milen. 2 î. Hr.; centrul politic și și cultural al Argolidei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL