1. [DEX '09] AFINIȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
2. [MDA2] afiniș sn [At: HEM 435 / Pl: ~uri și (înv) ~e / E: afin1 + -iș] Loc pe care cresc tufele de afini1 Si: afinet.
3. [DLRLC] AFINIȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit de afini. [Bourul] se cumpăni o clipă și făcu o săritură sprintenă peste peria de afiniș. SADOVEANU, F. J. 374.
4. [DLRM] AFINIȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.
5. [Șăineanu, ed. VI] Afiniș (Munții) m. o ramură a Biharului care se prelungește până la Cluj.
6. [CADE] ❍AFINAR sm., ❍AFINET (pl. -eturi), ❍AFINIȘ (pl. -ișuri) sn. Trans. (HASD.) 🌳 Loc unde cresc afini.
7. [DOOM 3] afiniș s. n., pl. afinișuri
8. [DOOM 2] afiniș s. n., pl. afinișuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL