1. [DEX '09] APOTEOZARE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-] – V. apoteoza.
2. [MDA2] apoteozare sf [At: DA / Pl: ~zări / E: apoteoza] 1 Zeificare Si: apoteozat1 (1) 2-3 Aducere de laude sau onoruri extraordinare cuiva. Si: apoteozat1 (1), apoteoză.
3. [DLRLC] APOTEOZARE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza; ridicare în slavă, apoteoză. Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa. CARAGIALE, O. II 35. – Pronunțat: -te-o-.
4. [DLRM] APOTEOZARE, apoteozări, s. f. Acțiunea de a apoteoza. [Pr.: -te-o-].
5. [DN] APOTEOZARE s.f. Acțiunea de a apoteoza; zeificare, divinizare. [< apoteoza].
6. [DEX '09] APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.
7. [MDA2] apoteoza v [At: DA / P: ~te-o- / Pzi: -zez / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.
8. [CADE] *APOTEOZA (-ozez) vb. tr. A preamări, a slăvi pe cineva [fr.].
9. [DLRLC] APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat. ♦ Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.
10. [DLRM] APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rîndul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser.
11. [DN] APOTEOZA vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rîndul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].
12. [MDN '00] APOTEOZA vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)
13. [Scriban] *apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez.
14. [DOOM 3] apoteozare (rar) (desp. -te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozării; pl. apoteozări
15. [DOOM 2] apoteozare (rar) (-te-o-) s. f., g.-d. art. apoteozării; pl. apoteozări
16. [DOOM 3] apoteoza (a ~) (rar) (desp. -te-o-) vb., ind. prez. 1 sg. apoteozez, 3 apoteozează; conj. prez. 1 sg. să apoteozez, 3 să apoteozeze
17. [DOOM 2] apoteoza (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL