Termenul "ortogramă" se referă la o formă scrisă a unui cuvânt sau a unei grupări de cuvinte care este folosită pentru a reprezenta un sunet specific sau o grupare de sunete într-o limbă. În mod obișnuit, acest termen se utilizează în context lingvistic și ortografic pentru a descrie modul în care un anumit sunet sau un set de sunete este transpus în scriere.

Exemple de ortograme în limba română includ:

1. C - poate reprezenta sunetul /k/ în cuvinte precum "casa", dar și sunetul /tʃ/ în cuvinte precum "chitară".
2. S - poate reprezenta sunetul /s/ în cuvinte precum "soare", dar și sunetul /ʃ/ în cuvinte precum "șoaptă".
3. G - poate reprezenta sunetul /g/ în cuvinte precum "gând", dar și sunetul /d͡ʒ/ în cuvinte precum "geam".

Aceste exemple ilustrează cum aceleași litere sau grupuri de litere pot fi folosite pentru a reprezenta sunete diferite în funcție de contextul în care sunt utilizate într-o limbă.