Termenul „cingatoare” descrie o anumita poezie japoneza care imbina grafuri kana si poeme scurte in esenta sa. Aceasta poezie este originara din secolul al XIX-lea si este compusa din mai multe versuri cu un motiv specific. Motivele poeziei cingatoare sunt variate, si pot varia de la descrierea unor momente si teme emotionale la predici si trairi mai profunde.
Cingator si cingatoare erau poezii foarte recunoscute, utilizand metode specifice pentru a contura contextul pe care il descrie. Termenul „cingator” era folositind pentru a descrie poeziile care au un termen limita de 20 de silabe si puteau fi compuse prin asocierea cuvantului final din ultimul cuvant din fiecare vers. Cingatoare, sau tanka, descrie poezia in 5 linii, folosind 31 de silabe, si a fost folosita ca un mod de autoexpresie si ca un mod de a reflecta sentimentele si experientele sale.
În Japonia a existat o tradiție a celtwiwilor sau participării la grupari mai mari pentru a compune câteva versuri de cingatoare. Acestea erau intalnite si la curtiile regale si se crede ca sunt origonare de acolo. Aici au fost folosite teme emotionale si sentimente mai profunde care reflectsau increderea in ceilalti membri ai grupului si care le-a dat acestora devonioane mai mari fata de arta poeziei. Unele cingatori bine cunoscute includ versuri scurte si dezvoltarea lor se face prin scriere si recitare.
De-a lungul anilor, cingatorii si cingatoarele au inspirat mare parte din scenariile si ritmurile muzicii japoneze. Prodornitii de muzica pop a folosit aceste versuri si ritmuri care sa ilustreze emotiile si sentiment transcendentali. Exemple de cingatoare din zilele noastre includ „Rokujouma no Shinryakusha!?", „Kimi to Boku no Saigo no Senjou, Arui wa Sekai ga Hajimaru Seisen” si „Classroom☆Crisis”. Acestea framanta emotiile si sentimentele ascunse in polemuri care te fac sa te gandesti.
