Atemporal se referă la ceva care, din cauza naturii sale universale sau prin relația sa cu timpul, nu este determinat de condițiile sau trendurile istorice. Acest cuvânt indică ceva care există în afara sau în spatele timpului, așa cum afirmă platonicienii, și care nu poate fi definit în ultimele sale concluzii prin teoria sau filozofia timpului. În general, ceva atemporal poate fi considerat drept o universalitate a existenței.

Folosirea termenului atemporal este întâlnită deseori în domenii ca filozofia, poezia și muzica. În poezie, termenul se referă la ritmul piesei, rândurile sale și sensurile sale, ca și cum acestea nu ar fi limitate de timp. De asemenea, o operă muzicală poate fi, uneori, descrisă ca atemporală, în cazul în care melodia sau tonul durează în timp și încă sună la fel de frumos ca și în momentul redării lui inițiale. În filozofie, unele concepte și principii pot fi gândite ca fiind atemporale – acestea nu se schimbă niciodată, indiferent de context.

Aici sunt câteva exemple de utilizare a termenului atemporal:

• "Verele crește și reculează mereu, într-un ciclu atemporal."
• "Adevărurile morale sunt, de obicei, atemporale."
• "Aceste melodii sunt atemporale, conducând mereu publicul de-a lungul anilor."
• "Filozofia lui Hegel era atemporală, netulburată de evenimentele istorice."