1. [DEX '09] ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.
2. [MDA2] zăvelcuță sf [At: BOLLIAC, O. 98 / V: (reg) zev~ / Pl: ~țe / E: zăvelcă + -uță] (Șhp) 1-2 Zăvelcă (1) (mică).
3. [DEXI] zăvelcuță s.f. Dim. al lui zăvelcă. • pl. -e. /zăvelcă + -uță.
4. [DEX '98] ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță.
5. [DLRLC] ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. Și suspinînd din suflet, ștergînd cu zăvelcuța Șiroaiele de lacrimi... îi șopti... BOLLIAC, O. 98.
6. [DLRM] ZĂVELCUȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă.
7. [MDA2] zevelcuță sf vz zăvelcuță
8. [DOOM 3] zăvelcuță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcuței; pl. zăvelcuțe
9. [DOOM 2] zăvelcuță (pop.) s. f., g.-d. art. zăvelcuței; pl. zăvelcuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL