1. [DEX '09] ZĂPĂI, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
2. [MDA2] zăpăi vi [At: SĂM. III, 6 / Pzi: zăpăi, ~esc / E: zap + -ăi] (Reg) 1 (D. câini) A lătra. 2 A tropăi. 3 A foșni răscolind frunzele.
3. [DEXI] zăpăi vb. IV. intr. (reg.; despre cîini) A lătra, a hămăi. Un glas mai gros de cîine a zăpăit donțos (POPA). • prez.ind. pers. 3 zăpăie. /zapa1 + -ăi.
4. [CADE] ❍ZĂPĂI (-ăesc) vb. intr. Mold. A lătra, a hămăi: acolo ies fumuri, zăpăesc cîni, cîntă cucoși (SAD.) [zap(a)!].
5. [DEX '98] ZĂPĂI, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. – Zapa + suf. -ăi.
6. [DLRLC] ZĂPĂI, zăpăiesc și zăpăi, vb. IV. Intranz. (Mold., despre cîini) A lătra, a hămăi. Brațe mînioase băteau în porți, zăpăiau cînii după zaplazuri, glasuri speriate întrebau. CAMILAR, N. II 402. Vacile mugesc, cînii zăpăiesc și fumul vînăt se ridică de pe curte și de pe saț. SADOVEANU, O. I 50.
7. [DLRM] ZĂPĂI, pers. 3 zăpăie, vb. IV. Intranz. (Reg., despre cîini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.
8. [Șăineanu, ed. VI] zăpăì v. Mold. a lătra. [Onomatopee: zapa! zapa!].
9. [Scriban] zăpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. zap. Cp. și cu ung. zöpögni, a plînge suspinînd). Nord. Latru furios: cîniĭ săriră zăpăind, Sadov. VR. 1911, 7, 7).
10. [DOOM 3] zăpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 pl. zăpăiau; conj. prez. 3 să zăpăie
11. [DOOM 2] zăpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zăpăie, imperf. 3 sg. zăpăia conj. prez. 3 să zăpăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL