Definiție și ce înseamnă zălogire

1. [DEX '09] ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

2. [MDA2] zălogire sf [At: BIBLIA (1688), 731/6 / V: (înv) ~jire / Pl: ~ri / E: zălogi] 1 (Înv) Amanet. 2 (Înv) Ipotecă. 3 Luare de ostateci.

3. [DEXI] zălogire s.f. (pop.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei; amanetare, ipotecare. • pl. -i. /v. zălogi.

4. [DEX '98] ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi.

5. [DLRLC] ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a zălogi; luare (sau dare) ca amanet sau ca ostatic.

6. [DLRM] ZĂLOGIRE, zălogiri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a zălogi.

7. [DEX '09] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.

8. [MDA2] zalogi sn vz zălogi

9. [MDA2] zălogi vt [At: URECHE, L. 114 / V: (pop) zal~, zol~, (înv) ~oji, ~oja, jeloji, (reg) zeloci, jăl~ / Pzi: ~ogesc / E: zălog] 1-2 (Îvp; c. i. obiecte sau bunuri imobile) A amaneta (sau a ipoteca). 3 (C. i. persoane) A sechestra. 4 (Îvr; c. i. o locuință) A închiria.

10. [MDA2] zăloja v vz zălogi

11. [MDA2] zăloji v vz zălogi

12. [MDA2] zălojire sf vz zălogire

13. [MDA2] zeloci vt vz zălogi

14. [MDA2] zologi v vz zălogi

15. [DEXI] zălogi vb. IV. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte sau bunuri imobile) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, garanție; a amaneta; a ipoteca. Acel pămînt al lui Mitrea e zălogit la boier (SADOV.). 2 (compl. indică persoane) Areține, a opri ca gaj, ca ostatic; a sechestra. Să mă zălogească pentru o sută de galbini (SADOV.). • prez.ind. -esc. și zăloji vb. IV. /zălog + -i.

16. [DEXI] zăloji vb. IV. v. zălogi.

17. [CADE] ZĂLOGI (-ogesc) vb. tr. 1 = AMANETA: împrumutătorul poate să zălogească și el zălogul datornicului său la al său împrumutător (LEG.-CAR.) ¶ 2 ‡A lua amanet [zălog].

18. [DEX '98] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.

19. [DLRLC] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. (Cu privire la obiecte) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție; a amaneta, a gaja (sau a opri ca amanet). Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele – cînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332. Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160. ♦ Fig. A tocmi, a angaja. Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333. 2. (Cu privire la persoane) A da (rar, a reține) ca gaj, ca garant, ca ostatic. M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.

20. [DLRM] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.

21. [Șăineanu, ed. VI] zălogì v. a pune zălog, a amaneta.

22. [Scriban] zălogésc și (vechĭ) -jésc v. tr. (d. zălog; vsl. založiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zalog (Vechĭ).

23. [DOOM 3] zălogire (înv.) s. f., g.-d. art. zălogirii; pl. zălogiri

24. [DOOM 2] zălogire (înv.) s. f., g.-d. art. zălogirii; pl. zălogiri

25. [DOOM 3] zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, 3 sg. zălogește, imperf. 1 zălogeam; conj. prez. 1 sg. să zălogesc, 3 să zălogească

26. [DOOM 2] zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, imperf. 3 sg. zălogea conj. prez. 3 să zălogească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDA2] sterpetar sm [At: H XII, 227 / Pl: ~i / E: sterpet + -ar] […]
1. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație […]
1. [DEX '09] STERPEZI vb. IV v. strepezi. 2. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. […]
1. [DEX '09] STERPEZIT, -Ă adj. v. strepezit. 2. [MDA2] sterpezit, ~ă a vz strepezit […]
1. [MDA2] sterpi v vz stârpi 2. [DEX '09] STÂRPI, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. […]
1. [MDA2] sterpăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: stârpici~, (îvr) stărpici~, (reg) stărpăciune[1], stăr~, […]
1. [MDA2] sterpie sf [At: PSALT. 62 / V: stâr~ / E: sterp + -ie] […]
1. [MDA2] sterpitate sf [At: BREZOIANU, R. 56 / Pl: ? / E: sterp + […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro