1. [DEX '09] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
2. [MDA2] zălogi vt [At: URECHE, L. 114 / V: (pop) zal~, zol~, (înv) ~oji, ~oja, jeloji, (reg) zeloci, jăl~ / Pzi: ~ogesc / E: zălog] 1-2 (Îvp; c. i. obiecte sau bunuri imobile) A amaneta (sau a ipoteca). 3 (C. i. persoane) A sechestra. 4 (Îvr; c. i. o locuință) A închiria.
3. [DEXI] zălogi vb. IV. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte sau bunuri imobile) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, garanție; a amaneta; a ipoteca. Acel pămînt al lui Mitrea e zălogit la boier (SADOV.). 2 (compl. indică persoane) Areține, a opri ca gaj, ca ostatic; a sechestra. Să mă zălogească pentru o sută de galbini (SADOV.). • prez.ind. -esc. și zăloji vb. IV. /zălog + -i.
4. [CADE] ZĂLOGI (-ogesc) vb. tr. 1 = AMANETA: împrumutătorul poate să zălogească și el zălogul datornicului său la al său împrumutător (LEG.-CAR.) ¶ 2 ‡A lua amanet [zălog].
5. [DEX '98] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
6. [DLRLC] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. (Cu privire la obiecte) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție; a amaneta, a gaja (sau a opri ca amanet). Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele – cînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332. Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160. ♦ Fig. A tocmi, a angaja. Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333. 2. (Cu privire la persoane) A da (rar, a reține) ca gaj, ca garant, ca ostatic. M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.
7. [DLRM] ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.
8. [Șăineanu, ed. VI] zălogì v. a pune zălog, a amaneta.
9. [DEX '09] ZĂLOG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
10. [MDA2] zalogi sn vz zălogi
11. [MDA2] zălog2 sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~oagă sf / Pl: ~ogi / E: nct] Arbust din familia salicaceelor, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și lujeri cenușii-verzui Si: (reg) iovă, lază, nădriță, salcie1, salcie cenușie, salcie sălbatică (Salix cinerea).
12. [MDA2] zăloja v vz zălogi
13. [MDA2] zăloji v vz zălogi
14. [MDA2] zeloci vt vz zălogi
15. [MDA2] zologi v vz zălogi
16. [DEXI] zălog2 s.n. (pop.) Amanet, garanție, gaj; concr. obiect sau persoană lăsate garanție. M-au ținut zălog în biserică (STANCU). ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața; a se lăsa omorît. ◊ Fig. Moartea nu s-a mulțumit cu aceste zăloguri (CE. PETR.). ♦ Ostatic. ♦ (reg.) Sechestru; ipotecă. • pl. -uri. și (înv., reg.) zăloc, zoloc s. n. /<slav. залогъ.
17. [DEXI] zălog1 s.m. (bot.) Arbust din familia salicaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunzele lanceolate și cu lujerii cenușii-verzui (Salix cinerea). • pl. -gi. /etimol. nec.
18. [DEXI] zăloji vb. IV. v. zălogi.
19. [DEX '98] ZĂLOG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
20. [Șăineanu, ed. VI] amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].
21. [Scriban] zălogésc și (vechĭ) -jésc v. tr. (d. zălog; vsl. založiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zalog (Vechĭ).
22. [DOOM 3] zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, 3 sg. zălogește, imperf. 1 zălogeam; conj. prez. 1 sg. să zălogesc, 3 să zălogească
23. [DOOM 2] zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, imperf. 3 sg. zălogea conj. prez. 3 să zălogească
24. [DOOM 3] zălog2 (garanție) (înv., pop.) s. n., pl. zăloage
25. [DOOM 3] zălog1 (arbust) s. m., pl. zălogi
26. [DOOM 2] zălog1 (arbust) s. m., pl. zălogi
27. [DOOM] zălog s. m. / zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi / zăloage
28. [DER] zălog (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
29. [DER] ZĂLOG3, zălogi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL