1. [DEX '09] ZĂLOG2, zăloage, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri] – Din sl. zalogŭ.
2. [DEX '09] ZĂLOG1, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
3. [MDA2] zălog1 sn [At: CORESI, EV. 344 / V: (îrg) zaloc (Pl: zaloage), (reg) ~oc (Pl: zaloage), zol~ (Pl: zoloage), zoloc (Pl: zoloace) / Pl: ~oage, (reg) ~uri, ~ogi sm / E: slv залог] 1 (Îvp; de obicei în legătură cu verbe ca „a pune”, „a da”, „a lua”, „a lăsa”, „a ține” etc.) Garanție (pentru plata unei datorii) Si: zăloșag (1). 2 (Îvp; pex) Obiect sau persoană lăsată drept garanție. 3 (Rar; îe) A-și lăsa pielea (sau pieile) ~ A cădea în mâinile dușmanului. 4 (Rar; îae) A-și pierde viața. 5 Ostatic. 6 Sechestru.
4. [MDA2] zălog2 sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~oagă sf / Pl: ~ogi / E: nct] Arbust din familia salicaceelor, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și lujeri cenușii-verzui Si: (reg) iovă, lază, nădriță, salcie1, salcie cenușie, salcie sălbatică (Salix cinerea).
5. [DEXI] zălog1 s.m. (bot.) Arbust din familia salicaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunzele lanceolate și cu lujerii cenușii-verzui (Salix cinerea). • pl. -gi. /etimol. nec.
6. [DEXI] zălog2 s.n. (pop.) Amanet, garanție, gaj; concr. obiect sau persoană lăsate garanție. M-au ținut zălog în biserică (STANCU). ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața; a se lăsa omorît. ◊ Fig. Moartea nu s-a mulțumit cu aceste zăloguri (CE. PETR.). ♦ Ostatic. ♦ (reg.) Sechestru; ipotecă. • pl. -uri. și (înv., reg.) zăloc, zoloc s. n. /<slav. залогъ.
7. [CADE] ZĂLOG (pl. -oage) sn. 1 = AMANET1: ~ se zice lucrul ce dă datornicul împrumutătorului spre încredințarea datoriei (LEG.-CAR.); să vei lua veșmîntul vecinului tău ~, iară să i-l dai lui ainte de ce ară apune soarele (PAL.); bei uneori pînă’ți trăsnesc urechile, pînă’ți lași ~ căciula și zechea (JIP.) ¶ 2 ‡🎖️ = OSTATIC: Antioh-Vodă nu s’au tîmplat la moartea tătîne-său, lui Cantemir-Vodă, fiind ~ la Poartă, la Țarigrad (N.-COST.) [vsl. zalogŭ].
8. [DEX '98] ZĂLOG1 s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.
9. [DEX '98] ZĂLOG2, zăloguri, s. n. (Pop.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din sl. zalogŭ.
10. [DLRLC] ZĂLOG, zăloguri și zăloage, s. n. (Învechit) 1. (Construit de obicei cu verbele «a pune», «a da», «a lua», «a opri», «a ține» etc.) Amanet, garanție, gaj, chezășie. A venit cu cîteva lucruri să le puie zălog în mîna părintelui, ori să le lăse drept plată pentru slujbele sfinte. SADOVEANU, P. M. 161. Mai aveam eu... o goarnă! Dar mi-a luat-o perceptoriu zălog... pentru un rest de parale. MIRONESCU, S. A. 29. Am înțăles că ești talpa-iadului. Na sumane din spinare zălog. ALECSANDRI, T. 1557. ◊ (Rar, gajul este o persoană) Unii băieți se și mutară de la Tirțec (mai 1862), dar Eminescu nu putu face același lucru pentru că, neplătindu-i-se costul, gazda îl oprise zălog. CĂLINESCU, E. 77. Dacă nu mi-a plăcea nimic din ce mi-i spune, să-mi rămîi zălog pe o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 15 5. ◊ Fig. Cu sufletul rămas zălog. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 232. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața, a se lăsa omorît. La goană mare, crezi d-ta că puțini lupi dau cinstea pe rușine, lăsîndu-și pieile zălog? CREANGĂ, O. A. 121. ♦ Sechestru; ipotecă. Se urcă oratorul la tribună, Fiecare se întreabă: oare ce-o să ne mai spună? Ascultați-l: «Astăzi țara, domnilor, e fericită...Sîntem una: azi covorul este frate cu țolinca; De zălog și de bătaie a scăpat acum opinca». BELDICEANU, P. 118. 2. Lucru (rar persoană sau grup de persoane) lăsat cuiva ca garanție. Viteze Tomșa, iată copilul tău iubit! Am respectat zălogul, odor neprețuit, Și l-am păstrat în viață cu dragoste, cu bine, Cum merită odrasla unui viteaz ca tine. ALECSANDRI, T. II 190. Boierii cei mici, către care domnul se arăta cu dragoste, îl îndemnară atunci ca să trimiță pe boierii cei mari, cu familiile lor, zălog la turci. BĂLCESCU, O. I 87.
11. [DLRM] ZĂLOG, zăloage, s. n. (Înv. și arh.) 1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊ Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mîinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă. 2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (v. sl. zalogŭ).
12. [Șăineanu, ed. VI] zălog n. 1. amanet: a pune zălog; 2. ostatic; 3. fig. gaj: zălog de încântătoare nădejdi OD. [Slav. ZALOGŬ].
13. [Scriban] zălóg n., pl. oage (vsl. za-logŭ, za-loga, amanet. V. răz-log). Amanet. Ostatic.
14. [MDA2] zaloc sn vz zălog
15. [MDA2] zăloc sn vz zălog1
16. [MDA2] zoloc sn vz zălog1
17. [MDA2] zolog sn vz zălog1
18. [DEXI] zăloc s.n. v. zălog2.
19. [DEXI] zoloc s.n. v. zălog2.
20. [CADE] †ZĂLOGAȘ sm. = AMANETAR [zălog].
21. [Șăineanu, ed. VI] amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].
22. [DOOM 3] zălog2 (garanție) (înv., pop.) s. n., pl. zăloage
23. [DOOM 3] zălog1 (arbust) s. m., pl. zălogi
24. [DOOM 2] zălog2 (garanție) (pop.) s. n., pl. zăloage
25. [DOOM 2] zălog1 (arbust) s. m., pl. zălogi
26. [DOOM] zălog (amanet) s. n., pl. zăloguri / zăloage
27. [DOOM] zălog s. m. / zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi / zăloage
28. [IVO-III] zălog, -loage.
29. [DER] ZĂLOG3, zălogi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)
30. [DER] zălog (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL