1. [DEX '09] ZĂCĂTURĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.
2. [MDA2] zăcătură1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zac (pzi lui zăcea) + -ătură] 1 (Înv) Zăcere (7). 2-3 (Reg) Zăcător (22-23). 4 (Reg) Cantitate de rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (12) Si: zăcător (21).
3. [DEXI] zăcătură s.f. (reg.) 1 Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare, staniște. 2 Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare. • pl. -i. /zăcea + -ătură.
4. [DLRLC] ZĂCĂTURĂ, zăcături, s. f. (Regional) 1. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare. Hai, saleaca zăcătură, Cum o ieu fetele-n gură, Nevestele-n pînzătură. Duc acasă voie bună. ȘEZ. VIIII 63. 2. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare. Duceți-vă... în rîmătura porcilor Și-n zăcătura vacilor. MAT. FOLK. 1554.
5. [DLRM] ZĂCĂTURĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4). 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (1). – Din zac (prez. ind. al lui zăcea) + suf. -(ă)tură.
6. [DOOM 3] zăcătură (reg.) s. f., g.-d. art. zăcăturii; pl. zăcături
7. [DOOM 2] zăcătură (reg.) s. f., g.-d. art. zăcăturii; pl. zăcături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL