1. [DEX '09] ZVÂCNET, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.
2. [MDA2] zvâcnet sn [At: SLAVICI, N. I, 340 / S și: sv~ / Pl: ~e / E: zvâcni + -et] 1-2 (Rar) Zvâcneală (1-2). 3 Mișcare precipitată, bruscă, ușoară, repetată și involuntară a corpului sau a unei părți a lui, provocată de un stimul fizic sau emoțional Si: smuceală, smucire, smucit, smucitură, tremur, tresărire, zvâcnire (4), (rar) zvâcnit1 (3), zvâcnitură (4), (reg) zbocoteală, (îrg) zbocotire (3).
3. [DEX '98] ZVÂCNET, zvâcnete, s. n. Zvâcnire; tremur, tresărire. – Zvâcni + suf. -et.
4. [MDA2] svâcnet sn vz zvâcnet
5. [DEXI] zvîcnet s.n. Zvîcnire; tremur, tresărire. Stătu o secundă în prag, salutînd cu un zvîcnet al capului (GALAN). • pl. -e. /zvîcni + -et.
6. [DLRLC] ZVÎCNET, zvicnete, s. n. 1. Zvîcnire. Surorile s-au îmbrățișat și au rămas așa, mute, cu tîmplele apropiate în Scelași zvîcnet al sîngelui. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 181. Simțea că zvîcnetele și durerile i se alină și capul se luminează. SLAVICI, N. I 340. 2. Tremur, tresărire; zvîcnire. Te-a tras după el strîngindu-ți mîna în palma lui caldă și umezită, care zvîcnea din cînd în cînd. Zvîcnetul acesta a fost pentru tine pricină de neliniște. PAS, Z. I 229. Un zvîcnet, un sughiț scurta întins pe spate și a rămas așa, acolo, cu ochii deschiși mari spre cer. POPA, V. 350.
7. [DLRM] ZVÎCNET, zvîcnete, s. n. Zvîcnire; tremur, tresărire. – Din zvîcni + suf. -et.
8. [DOOM 3] zvâcnet s. n., pl. zvâcnete
9. [DOOM 2] zvâcnet s. n., pl. zvâcnete
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL