1. [MDA2] zmuci v vz smuci
2. [DEXI] zmuci vb. IV. v. smuci.
3. [DEX '09] SMÂCI vb. IV v. smuci.
4. [DEX '09] SMÂNCI vb. IV v. smuci.
5. [DEX '09] SMUCI, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâci, smânci, smunci vb. IV] – Din sl. smučati.
6. [DEX '09] SMUNCI vb. IV v. smuci.
7. [MDA2] smăci v vz smuci
8. [MDA2] smâci v vz smuci
9. [MDA2] smânci v vz smuci
10. [MDA2] smici1 v vz smuci
11. [MDA2] sminci v vz smuci
12. [MDA2] smoci v vz smuci
13. [MDA2] smuci [At: PSALT. 318 / V: (pop) ~unci, smâci, smânci, zm~, zmunci, (îrg) smăci, zmâci (Pzi și: 3 zmâce), (înv) sminci, zmăci, zmici, (reg) smoci, somci, muși, (îvr) smicI, ~ulci, zmânci / Pzi: ~cesc / E: vsl смъікати] 1-2 vtr A (se) trage brusc și cu putere pentru a deplasa din loc Si: a smulge (22-23), (reg) a schențăli, a smâcăi. 3-4 vtr (Pex) A (se) mișca cu putere, brusc și repetat, într-o direcție și în cealaltă Si: a agita (1), a cutremura (2), a hâțâna (3), a scutura, zgâlțâi, a zgudui, (reg) a hăți. 4 vt (Îlav) Pe ~te În mod brusc, precipitat. 5 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi repezit și împiedicat. 6 vi (D. cai) A face mișcări bruște, neregulate și intermitente. 7 vi (Rar; îf smici) A împrăștia. 8-9 vtr A lua sau a se elibera cu forța din mâinile cuiva Si: a (se) smulge (26-27). 10-11 vir A face mișcări bruște și precipitate pentru a scăpa de unde este prins Si: a se zbate, (reg) a se zbici. 12 vi (Rar; fig) A mișca. 13 vi (D. arme de foc) A avea recul. 14 vi (Nob; îf smici) A licări.
14. [MDA2] smulci v vz smuci
15. [MDA2] smunci v vz smuci
16. [MDA2] somci v vz smuci
17. [MDA2] zmăci v vz smuci
18. [MDA2] zmâci v vz smuci
19. [MDA2] zmânci v vz smuci
20. [MDA2] zmici v vz smuci
21. [MDA2] zmunci v vz smuci
22. [MDA2] zmunși[1] v vz smuci
23. [DEXI] zmăci vb. IV. v. smuci.
24. [DEXI] zmîci vb. IV. v. smuci.
25. [DEXI] zmînci vb. IV. v. smuci.
26. [DEXI] zmunci vb. IV. v. smuci.
27. [DLRLC] SMÎCI vb. IV v. smuci.
28. [DLRLC] SMÎNCI vb. IV v. smuci.
29. [DLRLC] SMUCI, smucesc, vb. IV. (Și în forma smunci) 1. Tranz. A trage brusc și cu putere (ceva sau pe cineva), mai ales pentru a deplasa sau pentru a scoate din locul unde se află. În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. ◊ Refl. Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. ♦ Intranz. (Despre arme de foc, mai ales despre puști) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde e prins sau legat; a se zbate. Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. – Variante: smîci (ISPIRESCU, U. 45, TEODORESCU, P. P. 363), smînci (PAMFILE, A. R. 172, GOROVEI, C. 89), smunci vb. IV.
30. [Șăineanu, ed. VI] smâ(n)ci v. a smuci: inima îi se smânci din loc NEGR.
31. [Șăineanu, ed. VI] smicì v. a smuci: ușile se smicesc BĂLC.
32. [Șăineanu, ed. VI] smu(n)cì v. 1. a smulge deodată: clopotul din turn smuncește AL.; 2. a fi neastâmpărat (de cai). [Și smâncì, smicì, smuncì = slav. SMUČATI, a răpi].
33. [Scriban] zmîcésc, V. zmucesc.
34. [Scriban] zmucésc (vest) și zmuncésc (est) v. tr. (vsl. sŭ-mučati, sŭ-mŭčati, sŭ-mŭknonti, a zmunci; sîrb. smuknuti, a se substrage, a scăpa. V. zmîc). Trag zguduind cu violență: ĭ-am zmuncit arma din mînă, ĭ-am pus mîna’n gît și l-am zmuncit de cîteva orĭ, clopotu cel mare te zmuncește cînd îl tragĭ, priponu zmuncește cînd se prinde un pește mare. Izbesc înapoĭ la descărcare: această pușcă zmuncește. A zmunci calu, a-l opri brusc și des (a-l sacada). A zmunci vorba, a vorbi zmuncit (sacadat). V. refl. Mă trag zguduindu-mă cu violență ca să scap: hoțu se zmuncea din mîna gardianuluĭ, calu s’a zmuncit și a fugit. – În vest și zmîcesc, în nord (Șez. 9, 140) zmîncesc.
35. [Scriban] zmuncésc, V. zmucesc.
36. [DOOM 3] smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, 3 sg. smucește, imperf. 1 smuceam; conj. prez. 1 sg. să smucesc, 3 să smucească
37. [DOOM 2] smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, imperf. 3 sg. smucea; conj. prez. 3 să smucească
38. [MDO] smuci (conj. smucească)
39. [IVO-III] smucesc, -ceam 1 imp.
40. [Onomastic] ZMUCI vb. 1. Zmucilă mold. (Sd VI 251) zis și Zmăcilă; Zmuncilă b., mold; (Buc; C Cos I 518). 2. Smucilă, Savin (R Gr) zis și Smuci-cine (Kog II 29).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL